TINERI MANAGERI, PRODUS DE EXPORT

CÂND BUSINESS MAGAZIN SCRIA ÎN PREMIERĂ DESPRE EI, AVEAU ÎN MEDIE 30 DE ANI ŞI OCUPAU POZIŢII DE CONDUCERE ÎN BIROURILE LOCALE ALE MULTINAŢIONALELOR DIN BUCUREŞTI. ŞEFII LOR DE LA HEADQUARTER LE-AU VĂZUT POTENŢIALUL ŞI I-AU PUS SĂ ÎL CONFIRME ŞI PE PIEŢE MATURE.

EU MĂ SIMT BINE ÎN ZONA CORPORATISTĂ, MĂ SIMT CONFORTABIL CU SISTEMELE FUNCŢIONALE ŞI VALIDATE ÎN TIMP, SUNT INSPIRAT ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR DE ANVERGURĂ INTERNAŢIONALĂ. Totuşi nu exclud posibilitatea ca într-o zi să decid să‑mi folosesc experienţa profesională într-un demers de tip antreprenorial. Dialogul purtat cu Petrică Ruţă, unul dintre tinerii manageri de top premiaţi de Business Magazin în 2012, atunci manager regional de vânzări în cadrul companiei Cisco România, avea să confirme parcursul său profesional din mediul corporatist.

După un deceniu de muncă pentru compania IT, Ruţă a acceptat să se mute la New York şi să preia funcţia de senior manager pentru tehnologia cloud, de unde conduce dezvoltarea şi expansiunea serviciilor companiei pentru clienţii din Top 500 Fortune. După cum spunea chiar el, îi place ceea ce face şi crede că toate etapele carierei l-au ajutat în noile provocări - pornind de la experienţa şi înţelegerea în detaliu a aspectelor tehnice, acumulată în primii ani, continuând cu satisfacţia discuţiilor individuale cu colegii săi pe care îi sprijină, precum şi experienţa interacţiunii zilnice cu clienţii ori partenerii de afaceri. „În cariera fiecăruia dintre noi există momente mai dificile sau provocări - aşa cum le numesc eu - făcute să îţi testeze limitele şi să te ducă într-o altă zonă de dezvoltare a abilităţilor. O carieră fără astfel de momente nu îţi dezvoltă creativitatea, perserverenţa, înţelegerea altor puncte de vedere şi, nu în ultimul rând, răbdarea. Uneori, am simţit că «un ceva» nu merge în ritmul pe care mi-l doream, că soluţia găsită a fost «dărâmată» în ultimul moment de o situaţie total neprevăzută. Toate acestea sunt lucruri pe care le întâlneşte oricine în carieră, însă fiecare le escaladează sau le confruntă în felul său”.

Tot după zece ani de carieră avea să plece din România şi Theodor Alexandrescu, 44 ani, executivul care a condus operaţiunile Metropolitan Life din anul 2005. Alexandrescu a fost numit CEO al Metropolitan Life Golf, cu sediul în Dubai, reprezentând cinci ţări: Kuweit, Qatar, Bahrein, Oman şi Emiratele Arabe Unite. Cariera sa la Metropolitan Life a început în anul 1999, când s-a alăturat echipei în funcţia de sales manager, continuând cu poziţii în diferite arii, ca chief marketing officer şi deputy chief executive officer. În timpul carierei sale la Metropolitan Life, Theodor Alexandrescu a pus bazele companiei de pensii private în 2007, a dezvoltat şi a condus Metropolitan Life în poziţii de top în piaţa din România şi a construit o echipă puternică de profesionişti şi talente. Una dintre realizările majore recente din timpul mandatului său a fost integrarea fostei companii Aviva, achiziţionată în 2012.

Theodor Alexandrescu a traversat în poziţia de CEO şi criza din 2008 care a coincis cu salvarea de către statul american a grupului AIG, cel care a prilejuit faimoasa expresie „too big to fail”. La 16 septembrie, guvernul SUA a salvat AIG cu o injecţie de capital de 85 miliarde de dolari. Alexandrescu mărturiseşte că momentul cel mai greu a fost când la sediul AIG Life au venit televiziunile, au început să sune clienţii, partenerii, cei de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, angajaţii, dornici să afle ce s-a întâmplat cu grupul AIG. “Am creat atunci o celulă de criză. Ce era important de comunicat era că noi eram independenţi financiar faţă de grupul-mamă şi că eram profitabili. AIG a lăsat an de an profitul aici şi noi l-am reinvestit, astfel încât ne puteam susţine singuri şi puteam continua businessul. Problema atunci pe pieţe a fost de lichiditate, or, dacă am fi fost o companie cu pierderi am fi avut mari probleme, pentru că o companie are nevoie de capital ca să poată vinde asigurări.”

De departe cea mai abruptă traiectorie a avut-o Călin Drăgan, tânărul manager prezentat în prima ediţie a proiectului 100 Tineri Manageri de Top, din 2006, când ocupa funcţia de director general al CCHBC România. Drăgan a fost numit în urmă cu aproape trei ani representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o companie formată după unirea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei, Coca-Cola Central Japan, Mikuni Coca-Cola Bottling, Tokyo Coca-Cola Bottling şi Tone Coca-Cola Bottling. Compania este în acest moment cel mai mare îmbuteliator din ţară şi al cincilea la nivel mondial, în funcţie de venituri. Previziunile pentru anul trecut se referă la o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; spre comparaţie, piaţa băuturilor răcoritoare din România este evaluată la un miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume. În opinia lui, leadershipul, respectiv capacitatea de a conduce, este educabil, cu toate că literatura de specialitate abundă în teorii conform cărora leadershipul este o calitate înnăscută. Activitatea unui lider sau manager acoperă o largă arie de responsabilităţi, însă în principal se ocupă de procese, tehnologie şi oameni. „Cred că este relativ uşor să dobândim reale calităţi în zona coordonării proceselor şi respectiv a tehnologiei.

Din experienţa mea, capitolul la care foarte mulţi manageri eşuează este coordonarea şi dezvoltarea resurselor umane, spunea anterior Călin Drăgan pentru Business Magazin. Aşa-zisa ”inteligenţă emoţională” este cea care ajută un lider să înţeleagă ceea ce se întâmplă în jurul său, îi permite să se adapteze în diferite medii şi culturi şi implicit să livreze rezultate în afacere. Pe de altă parte, Călin Drăgan nu crede că managerii români sunt foarte diferiţi de cei de alte naţionalităţi. „Suntem tot atât de buni pe cât de mult decidem să investim în propria dezvoltare şi nu sunt puţini cei care fac asta. O dovadă, subliniază el, este faptul că există mulţi români în poziţii importante peste tot în lume. „Am observat însă că persoanele care provin din ţări în curs de dezvoltare (de exemplu Europa Centrală şi de Est, sud-estul Asiei) sunt mult mai determinate în orice întreprind. Probabil din cauza faptului că oportunităţile de creştere sunt mult mai mari comparativ cu cele din ţările dezvoltate şi implicit disponibilitatea pentru efort este semnificativ crescută. Or, piaţa forţei de muncă a sesizat această tendinţă şi „cu siguranţă, dacă veţi călători în marile centre financiare şi de afaceri din lume (New York, Londra, Hong Kong, Singapore sau Tokio), veţi fi impresionaţi de numărul relativ mare de manageri provenind din aceste zone”.