PASUL CEL MARE:PLECAREA DIN CORPORAŢIE CĂTRE ANTREPRENORIAT

CARE SUNT ŞANSELE CA UN MANAGER BUN SĂ SE TRANSFORME ÎNTR-UN ANTREPRENOR CEL PUŢIN LA FEL DE BUN? AJUTĂ LECŢIA MANAGEMENTULUI DIN MULTINAŢIONALE DEMERSUL ANTREPRENORIAL

DE-A LUNGUL CELOR ZECE ANI DE CÂND BUSINESS MAGAZIN EDITEAZĂ CATALOGUL TINERI MANAGERI DE TOP, 1.000 DE MANAGERI AU RĂSPUNS LA CÂTEVA ÎNTREBĂRI STANDARD PENTRU CA PROFILUL CARIEREI LOR SĂ POATĂ FI CONTURAT. Una dintre întrebările favorite în interviurile cu managerii a fost legată de mirajul antreprenoriatului şi de cât de mult îşi doresc aceştia ca, la un moment dat, să lase corporaţia pentru o afacere proprie. Cele mai multe răspunsuri au mers pe ideea că antreprenoriatul va deveni o variantă atunci când managerul va reuşi să îşi bifeze planul de carieră din companie, respectiv să spună tot ce are de spus ca manager de corporaţie.

„Sunt foarte puţini oameni care nu au planuri antreprenoriale”, admitea Sebastian Guţiu, care a apărut în catalogul tinerilor manageri în 2007. Guţiu, partener în cadrul firmei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, spunea că îşi exercitase deja spiritul antreprenorial devenind partener în firmă. Florin Popa, directorul de vânzări şi distribuţie al Orange, spunea, tot în 2007, că se visează antreprenor, dar că „este un drum lung şi greu de parcurs până acolo, mai ales în condiţiile în care deocamdată nu dispun de resursele necesare pornirii unei afaceri proprii. În 2009, Tiberiu Moisă, director executiv al Băncii Transilvania, spunea că pentru el „antreprenoriatul este o ispită şi că „foarte mulţi dintre cei care muncesc în organizaţii mari se gândesc să evadeze. Deşi nu făcuse până atunci niciun pas concret în direcţia antreprenoriatului, spera totuşi să aibă curaj să o facă. În 2015, Tiberiu Moisă este tot director executiv al Băncii Transilvania, conducând însă o bancă ajunsă pe locul al doilea în topul băncilor locale (după episoadele complicate din 2009, când banca a fost la un pas să fie preluată de BRD).

Dacă cei mai mulţi dintre manageri nu au avut curaj să lase corporaţia pentru a se lansa în necunoscut, o parte dintre cei 1.000 de manageri apăruţi în catalog au îndrăznit.

Horaţiu Florescu, brokerul de birouri care în primăvara anului 2009 a decis, alături de alţi parteneri, să îşi înfiinţeze propria firmă de consultanţă imobiliară - The Advisers Knight Frank -, este unul dintre ei. În 2012 a ajuns la venituri de 2,6 milioane de euro, în special datorită tranzacţiilor intermediate în segmentul de birouri. Potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, firma Prime Property Advisers, prin intermediul căreia The Advisers Knight Frank îşi desfăşoară activitatea, a înregistrat în 2013 venituri de 2,2 milioane de euro de euro şi un profit net de circa 73.000 de euro. În perioada de vârf a pieţei, când lucra la Colliers, Florescu genera singur comisioane de 5-6 milioane de euro, din care veniturile personale puteau ajunge la un milion de euro.

Şi Dorin Gherman a îndrăznit, deşi ieşirea sa către antreprenoriat a luat formă de downshifting. În primăvara anului 2006, Dorin Gherman, pe atunci CEO al companiei Rompetrol SA şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al grupului deţinut de Dinu Patriciu, primea premiul BUSINESS Magazin pentru cel mai promiţător tânăr manager al unei companii din zona „pieţe industriale. Atunci, Gherman avea 31 de ani şi evoluase pe fotoliul de CEO din funcţia de director de marketing al Rompetrol SA, asta după ce avusese o carieră în ascensiune în industria berii. Pe parcurs, Dorin Gherman a investit o parte din banii pe care îi câştiga într-o afacere coordonată de trei prieteni. Side, compania lui Gherman şi a partenerilor săi, activează în distribuţia de consumabile, are sediul la Arad şi avea în 2007 afaceri de 10 milioane de euro. Două motive au fost cele care l-au făcut pe Dorin Gherman ca în ianuarie 2007 să îşi dea demisia din funcţia de conducere de la Rompetrol: faptul că afacerile începute cu prietenii săi aveau profit şi un rulaj care creştea de la o zi la alta, dar şi faptul că ajunsese la 33 de ani într-o funcţie în care se vedea la 50: “Bineînţeles, speram să ajung vreodată directorul general al unei companii importante în piaţă. Dar nu credeam că se va întâmpla atât de devreme şi, dat fiind că s-a întâmplat şi am bifat o ambiţie personală, m-am retras fără regrete.

De atunci, Dorin Gherman nu a revenit în management – a avut mai multe proiecte în zona businessului cu artă sau de distribuţie, a fost unul dintre acţionarii reţelei Mic.ro, dar afacerea începută la Arad înainte de criză este cea care creşte în continuare. În 2013, Side Grup a avut afaceri de 18,2 milioane de euro şi profit net de 600.000 de euro (conform cifrelor de la Ministerul de Finanţe) şi se recomandă ca fiind liderul naţional de curăţenie şi igienă. Side distribuie produse către 2.500 de clienţi din HoReCa şi retail tradiţional, către reţelele de benzinării ale OMV Petrom, Rompetrol, Mol şi Lukoil, către clienţi industriali precum Angst, Boromir, Nefromed, ISS, Sodexo, Medicover, Continental, TVR, Romaqua, Coca-Cola sau Procter & Gamble, aducând produsele dintr-o reţea de peste 100 de furnizori europeni.

Tot în domeniul petrolului activa în 2006 şi Marian Dinu, când a apărut în Catalogul Top 100 Tineri Manageri. Marian Dinu a negociat de partea statului privatizarea Petrom, iar ulterior a fost recrutat de compania austriacă pentru a reorganiza departamentul juridic. Principala schimbare pe care a adus-o Marian Dinu în OMV Petrom din ianuarie 2005, când a venit în companie, a fost alocarea fiecărei divizii a grupului unui specialist în materie de juridic: „Fiind adus aici ca să implementez o schimbare, decizia cea mai importantă pe care am luat-o a fost reorganizarea departamentului la nivel central“. După un an în companie, Dinu spunea că s-au stabilit relaţii mult mai apropiate cu diviziile de business, ceea ce a contribuit la descreşterea riscului operaţional pentru societate.

Dinu era încrezător că ceea ce a făcut în companie se va vedea în timp: „Sper ca litigiile să scadă, după ce vom termina să ne luptăm cu fantomele trecutului, iar juridicul să ofere predominant consultanţă businessului. Este devreme să mă gândesc unde voi fi peste 5 ani, dar există posibilitatea să progresez în businessul propriu-zis“. În 2007, Marian Dinu a plecat din Petrom şi în 2008 şi-a deschis propriul birou de avocatură, iar la scurt timp s-a afiliat la reţeaua DLA Piper. În 2013, DLA Piper Dinu SCA a înregistrat o creştere de 20% a cifrei de afaceri. Marian Dinu considera creşterea din 2013 drept una foarte bună, în condiţiile în care, în 2012, piaţa a fost în stagnare, la o valoare de sub 200 milioane de euro. Strategia avocatului pentru creştere a fost luarea de cotă de piaţă de la competitori: „Este un mediu dificil, în sensul că nu există o creştere perceptibilă a pieţei în ansamblul său şi, în momentul când creşti, e probabil că alţii nu cresc sau chiar regresează“.