OMUL PRODUS

Câţiva antreprenori români apăruţi în paginile Top 100 tineri manageri de top au creat produse care au ajuns să fie asociate în mod automat cu aventura lor antreprenorială şi cu persoana lor. Brandurile şi numele antreprenorilor ce le-au creat sunt adânc întipărite în memoria colectivă a economiei locale.

LIENŢII CARE ŞI-AU CUMPĂRAT UN CALCULATOR DE LA FLAMINGO COMPUTERS, ÎN ANII 2000, ÎŞI AMINTESC CĂ ERA COOL SĂ FACI O ACHIZIŢIE DE LA FLAMINGO. Principalul merit al lui Dragoş Cincă este că a rămas singurul dintre cei trei fondatori ai Flamingo Internaţional care a crezut în potenţialul companiei, care a avut curajul să aprobe mişcări potenţial riscante pentru compania sa, precum listarea la bursă şi achiziţia Flanco, motive pentru care numele său a devenit sinonim cu Flamingo. Povestea de succes a antreprenorului era tipică pentru un absolvent al Facultăţii de Electronică: cei mai mulţi dintre ei trăiau pe principiul „ori facem o afacere, ori emigrăm, iar el a rămas în România să facă un business cu calculatoare.

Nu avea bani, dar ştia cum să asambleze un calculator şi mai ales cum să îl vândă. A vândut primul calculator în 1993, iar afacerea s-a dezvoltat continuu până în 2006, când Cincă a luat cea mai grea decizie la nivel de management. După fuziunea Flanco-Flamingo, fondatorul Flamingo a trecut în scaunul de CEO, asumându-şi rolul de a reduce schema de personal cu aproximativ 50%, renunţând la aproximativ 1.000 de angajaţi. Compania a început în 2009 să aibă dificultăţi la plata datoriilor din cauza crizei, iar Dan Adamescu, unul dintre cei mai bogaţi antreprenori locali, a preluat un pachet semnificativ de acţiuni, încercând să redreseze compania. Adamescu nu a reuşit să se înţeleagă cu principalii creditori, astfel că, în decembrie 2009, compania a cerut intrarea în insolvenţă a tuturor firmelor din grup. Dintre acestea, doar Flanco International, compania care operează magazinele Flanco, a putut fi salvată, fiind preluată în 2010 de grupul Asesoft, deţinut de oamenii de afaceri Iulian Stanciu şi Sebastian Ghiţă.

Dragoş Cincă a trăit ulterior, până în 2014, în Anglia, iar la începutul anului în curs a anunţat demararea noului său proiect, de la Corbeanca, tot sub numele Flamingo: construieşte pe un teren de 60 de hectare proiectul Flamingo Park de 150 de vile. Pe termen lung însă, Cincă are în plan dezvoltarea a 1.000 de vile în ceea ce el numeşte un Beverly Hills al capitalei: „După ce m-am lăsat de calculatoare am călătorit foarte mult, iar şapte ani am locuit în Anglia. (...) Planurile de schimbare de domeniu au început din 2000, iar din 2001 până în 2003 am cumpărat terenul în vreo 500 de tranzacţii. Vrem să construim în acest an 40 de case, anul viitor 80, dar nu vom dezvolta speculativ, ci doar la cerere. În funcţie de evoluţia pieţei vom continua dezvoltarea”.

Un alt antreprenor al cărui nume a devenit sinonim cu brandurile create este Dan Ostahie, coleg de promoţie, dar şi de piaţă, cu Dragoş Cincă. Strategia sa de dezvoltare a reţelei Altex a fost însă cea care a rezistat pe piaţa retailului IT, iar Altex a ajuns liderul acesteia. Ostahie a fost, vreme de 14 ani de la fondarea Altex (în 1991) şi proprietar, şi preşedinte, şi general manager. Analiştii şi oamenii de business văd în el nu doar un antreprenor şi un manager de succes, cât şi un vizionar. Grupul condus de Ostahie a mers umăr la umăr cu ceilalţi competitori de pe piaţă: Flanco şi Domo, însă în 2004 s-a produs declicul: vânzările Altex au explodat mărind astfel ecartul faţă de următorii clasaţi în topul vânzărilor de electronice şi electrocasnice.

În ce a constat viziunea lui Ostahie? A pariat pe magazine cu suprafeţe mari - electrocomplexurile Media Galaxy. Extinderea sa agresivă s-a făcut prin credit bancar, iar eşecul strategiei ar fi fost sinonim cu sfârşitul Altex. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar în 2005 compania ajunsese la o cifră de afaceri de 275 de milioane de euro şi la un profit net de 7,4 milioane. Odată cu criza, strategia extinderii a fost frânată: Ostahie a redus numărul magazinelor, dar a mizat în continuare pe formatul spaţiilor mari, inspirat de modelul aplicat de marii comercianţi din Europa de Vest, şi a redus pe cât posibil cheltuielile, a redus din numărul de angajaţi şi a restructurat portofoliul de produse, eliminându-le pe cele neprofitabile. Altex şi-a păstrat locul de lider el pieţei de electro-IT, iar grupul pe care Ostahie l-a creat acum mai bine de două decenii va ajunge la afaceri de 300 de milioane de euro, prag atins ultima dată în 2008, potrivit unui interviu anterior acordat ZF.

Catalogul tinerilor manageri din 2007 scotea la iveală un alt nume ce avea să crească o dată cu reţeaua construită. Înainte de MedLife, Mihai Marcu a făcut de toate, după cum el însuşi spunea într-un interviu acordat anterior în Business Magazin: a avut o moară, o brutărie, un bar, a lucrat în taximetrie şi în marochinărie. După un drum de zece ani prin domeniul bancar, a preluat conducerea afacerii MedLife de la mama sa, medicul pediatru Mihaela Gabriela Cristescu, şi a dus afacerea în fruntea operatorilor de servicii medicale private din România. În 2007, anul apariţiei sale în catalog, deschisese primul spital Life Memorial Hospital, din reţeaua pe care urma să o dezvolte: spitale şi clinici private cu 40-50 de paturi în cinci oraşe din ţară: Constanţa, Timişoara, Braşov, Iaşi şi Cluj-Napoca, cu o valoare totală a investiţiilor programate de peste 25 de milioane de dolari. A respectat strategia anunţată atunci, iar, la începutul acestui an, a deschis al patrulea spital din Bucureşti, MedLife Titan, în urma unei investiţii de 1,4 milioane de euro. Marcu conduce în prezent cel mai mare jucător de pe piaţa privată de servicii medicale, cu nouă spitale şi cu venituri de 80 de milioane de euro. În total, în cele nouă spitale, MedLife are 23 de săli de operaţie şi 610 paturi. În spitalele din reţeaua Medlife au fost realizate peste 45.000 de intervenţii chirurgicale şi s-au născut 17.000 de copii.