Oricum, Meraliyev are deja o parere destul de bine conturata despre companiile pe care le va pastra. Despre Rominserv, "sunt multe opinii care circula, dar eu as prefera sa pastram aceasta companie in grup". Rominserv este cea mai valoroasa dintre companiile non-core din grup, asigurand 80% din cifra de afaceri de peste 300 de milioane de dolari a acestora. CEO-ul Rompetrol explica decizia prin faptul ca Rominserv a inceput deja operatiuni in Kazahstan, unde are deja doua contracte in valoare de 70 de milioane de dolari si este favorit in preluarea altor contracte - cum ar fi cel de consultanta pentru o fabrica de bitum "imensa" in Aktau sau pentru un proiect de extindere la rafinaria Atyrau: "Ideea noastra a fost sa inrolam cat mai mult Rominserv in economia locala petroliera, iar daca cele doua proiecte pe care le face acum Rominserv vor fi de succes, va fi foarte usor sa participam la alte licitatii si cred ca Rominserv poate deveni un centru de profit". La fel crede Meraliyev si despre Iaifo Zalau - fabrica de robineti industriali, unde lucreaza 500 de oameni si care a participat de asemenea la licitatii in Kazahstan, dar a pierdut din cauza distantei. "Transportul e foarte scump", spune ganditor Meraliyev, dat fiind ca marfa ar trebui sa treaca mai multe granite pentru a ajunge de la Zalau in Shymkent (un oras in sudul Kazahstanului, unde este o rafinarie).

Dar Meraliyev crede ca se va rezolva cumva: "Am vorbit cu directorii rafinariilor din Kazahstan si le-am zis: hai sa cumparam de la noi! Poate va fi mai scump la inceput, dar dupa ce vom atinge productia optima la Zalau, atunci costurile fixe vor scadea si ne vom creste marjele; chiar daca mare parte din profit se va duce pe transport, merita!". Altfel, spune Meraliyev, sansele Iaifo nu sunt prea mari, deoarece compania este in stransa competitie cu fabricile rusesti, care produc la preturi competitive si lucreaza pe volume foarte mari. Dar mai sunt si alte companii in grup pentru care Meraliyev are planuri. De exemplu, Rompetrol Prechemicals, care este corebusiness pentru CEO-ul grupului: "Am agreat deja ca inima acestei afaceri e Petromidia. Dar in acelasi timp avem pe aceeasi platforma petrochimia, care consuma resurse din rafinarie; trebuie sa plasam aceste produse, deci avem motive reale sa pastram petrochimia, desi evolutia din ultimul an nu prea ne-a incurajat in acest sens". Afacerile de petrochimie din Romania nu au avut o evolutie incurajatoare in ultimul an: Oltchim si-a redus productia, iar Petrom a decis sa inchida Doljchim pana la sfarsitul lui 2010, pe fondul lipsei de comenzi. "Daca te bazezi pe ce s-a intamplat in ultimul an, iti vine sa inchizi toate fabricile. Aceasta situatie de criza apare o data intr-o generatie, iar dupa cum spunea prietenul meu Dinu Patriciu, aceasta criza e chiar mai puternica decat cea din 1930. Daca e sa te uiti la cat de grava e criza asta, ar trebui sa inchidem tot si sa mergem acasa. Dar nu asta e solutia. Vom optimiza activitatea, vom creste lista de produse care vor deveni competitive si speram ca va fi ok."

Planurile lui Meraliyev se refera si la Vega, fiind vorba despre o investitie in cresterea capacitatii - pana la 100.000 de tone, ceea ce inseamna o crestere de 65% -, dar si o noua gama de produse. "Cred ca, prin aceasta crestere de capacitate - cu o investitie care nici nu e mare, de 50 de milioane de dolari - vom putea aduce aceste operatiuni de la Vega, care sunt pe pierderi, la breakeven." Cu toate acestea, Meraliyev se refera la acestea ca la "Vega issue": "Totusi, la Vega situatia e mai dificila: e la 200 de km distanta de Petromidia, transportul e scump si nu cred ca programul <100 de produse> propus de companie (de fapt, nu sunt chiar 100 si eu as fi fericit sa fie acolo 20 de produse care sa ne aduca bani) ne poate inchide toate gap-urile, dar chiar si 10-15% ar fi bine sa le inchida".

Pare mult de lucru la planul lui Meraliyev. Dar CEO-ul nu se grabeste: ii place in Romania si are un mandat flexibil, dar care depinde, desigur, "de dorinta managementului de la Astana". La 51 de ani insa, Meraliyev nu se gandeste atat de mult la retragerea pe malul unui lac, cat ii sta gandul la Kashagan, cel mai mare zacamant petrolier din Kazahstan, unde productia ar putea incepe in cativa ani: "Va fi fascinant. Dar probabil eu voi lucra intr-un birou".