Dincolo de mesele de poker din cazinouri, în prezent rămase destul de puţine, şi de pokerul online, mai există şi mese în cluburi de poker considerate ilegale din perspectiva legislaţiei jocurilor de noroc, dar nu şi prin legea sporturilor care declară pokerul sport cu premii doar în cupe şi medalii. „Sunt cam 150 în toată ţara„, apreciază Sorin Constantinescu, majoritatea cu 8 până la 10 mese. Deşi este lucru ştiut că funcţionează la negru, nu există prea multe demersuri pentru a fi oprite, cu toate că ar fi o bună oportunitate pentru statul român să încaseze bani la bugetul de stat, bani care în prezent sunt pierduţi. „Impactul bugetar ar fi foarte mare dacă aceste cluburi ar fi legalizate şi obligate să plătească o taxă lunară fixă", mai spune preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România.

Turneele par să fie însă preferatele pasionaţilor de acest sport, până nu demult doar din rândul celor din străinătate, unde şi-au dobândit câştigurile Ionel Anton, Mihai Manole sau Dan Murariu, precum European Poker Tour sau World Poker Tour. Acolo însă este destul de riscant să participe un jucător care nu este foarte priceput şi îi lipseşte experienţa, pentru că taxele de participare sunt mari, de ordinul miilor de euro, la care se mai adaugă şi cheltuielile aferente deplasării.

În Monaco, de pildă, are loc un turneu anual unde taxele de participare urcă chiar şi până la 25.000 de euro. De câţiva ani a început să fie organizat şi un turneu românesc, PokerFest, mai ales că suma de intrare nu este foarte ridicată - există o licenţă anuală de funcţionare de 50.000 de euro, indiferent de numărul competiţiilor desfăşurate de organizator, la care se adaugă apoi, ca la orice cazinou, impozitul de 5% pe venituri. „Primul turneu a fost în urmă cu doi ani la Timişoara„, spune Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Cazinourilor, care este şi directorul executiv al PokerFest. Atunci, de-abia s-au strâns, cu greu, 50 de participanţi dispuşi să plătească taxa fixă de 550 de euro pentru intrare, sumă din care organizatorului i-a revenit un comision de 50 de euro, iar restul s-a folosit pentru premii. „La turneele recente din Bucureşti n-au fost locuri destule raportat la cererea mare din partea participanţilor„, indică omul de afaceri potenţialul acestui business. Dintre acestea, dă exemplu unul care a avut loc în cadrul hotelului Howard Johnson din Capitală, cu taxă de participare de 1.000 de euro şi 339 de participanţi. Din aproximativ 300.000, suma care a rămas pentru premii după ce organizatorul a reţinut comisionul pentru organizare, câştigătorul turneului a primit aproximativ 25%, iar premiile coboară proporţional cu locul ocupat în clasament. „Câştigători sunt primii 10% dintre participanţi, ultimii dintre ei încasând puţin peste taxa iniţială de participare, aşa încât să fie în ansamblu pe plus„, spune executivul PokerFest.

ŢARA PĂCĂNELELOR. După jocurile de noroc pe internet, maşinile cu câştiguri electronice cunoscute mai degrabă drept slot machines, sloturi sau aparate de joc şi denumite popular păcănele, un termen acceptat deocamdată doar în dicţionarele de argou, sunt cea mai mare afacere din această industrie. Ba chiar depăşeşte jocurile online dacă în calcul intră şi piaţa neagră. În total, este vorba de 650 de milioane de euro anul trecut, dintre care 300 de milioane de euro sunt venituri ilegale din cele aproximativ 30.000 de aparate din ţară care funcţionează la negru, conform calculelor lui Constantinescu. Aceasta cu toate că domeniul este destul de bine reglementat, iar interesele operatorilor sunt apărate de două entităţi - Asociaţia Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România (AOPJNR) cu aproximativ 80 de membri şi Romslot - Asociaţia Organizatorilor de Sloturi, cu 15 membri, cumulat aproape un sfert din numărul total de companii din piaţă.

„Ca şi la cazinouri, după cutremurul legislativ din 2009, s-a întâmplat o reaşezare a pieţei, mai tristă pentru noi întrucât a dus la diminuarea domeniului„, spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al AOPJNR. Din 1.200 de operatori cu 60.000 de aparate de joc, câţi erau în 2009, la finele anului trecut mai erau doar 411, cifră care acum se situează în jurul a 422 cu 63.000 de aparate. „Cei care au dispărut erau foarte mici, cu doar câteva aparate„, punctează Pascu. Structura pieţei este şi acum dominată tot de cei mici şi mijlocii, în total 350, majoritatea cu capital românesc, dat fiind că doar aproximativ 30 sunt străini, însă din punct de vedere al aparatelor operate, restul au cele mai mari cote de piaţă. Mai exact, 9% dintre operatorii de aparate de jocuri de tip slot machine deţineau anul trecut 37,5% dintre cele aproape 58.000 de aparate. Restul de 91% aveau 62,5%, adică aproximativ 33.370 de aparate, conform calculelor AOPJNR.