În total, sub 200 de jucători mai intră acum pe parcursul unei zile într-un cazinou, cifră care în cursul săptămânii scade chiar la jumătate, după calculele lui Constantinescu, care aminteşte însă că în perioada de dinainte de criză, 400 de români treceau zilnic pragul unui cazinou. „Dacă atunci mai toţi jucau, acum doar 40% dintre ei scot bani din buzunar pentru poker, ruletă sau alte jocuri din cazinou„, mai spune Constantinescu. Mai mult, şi sumele pe care le joacă sunt de câteva ori mai mici, de la o medie de 300 de euro de persoană pe noapte la cel mult 50 de euro. Jucătorii mai puţini şi cu portofele mai goale, dar şi cheltuielile operaţionale rămase neschimbate sunt doar câteva dintre explicaţiile pentru scăderea abruptă din ultimii ani a domeniului.

Din mai bine de 20 de cazinouri, câte existau în ţară înaintea crizei, acum au mai rămas doar şapte - cinci în Bucureşti (Platinum Casino din Radisson, Queen Casino din Howard Johnson, Grand Casino din Marriott, Casino Bucharest de la Intercontinental şi Metropolis din Novotel), unul la Timişoara şi unul la Braşov. Rând pe rând, nemaiputând rezista pe piaţă, au pus lacăt pe uşă, cel mai recent exemplu fiind cazinoul din incinta hotelului bucureştean Athénée Palace Hilton, care s-a închis în urmă cu câteva săptămâni. Nici vorbă de lanţuri de cazinouri, cum erau pe vremuri, Radu Chifa, omul de afaceri din spatele brandului Metropolis, fiind singurul care încă deţine două cazinouri - cel din hotelul Novotel şi cel din hotelul Continental de la Timişoara. Adevărate embleme ale industriei, cazinoul de la Casa Vernescu sau cele din Constanţa şi Sinaia au dispărut şi ele din peisaj în ultima jumătate de deceniu din cauza problemelor financiare sau a disputelor politice în care au fost implicate şi pe marginea cărora n-are sens să comentăm.

În ansamblu, afacerile au scăzut de la 150-200 de milioane de euro, cât era industria în anii de boom, la doar 40 de milioane de euro anul trecut, când funcţionau nouă cazinouri, după estimările lui Sorin Constantinescu. Aşadar, un cazinou încasa în 2007-2008 cam 10 milioane de euro pe an, cu unele excepţii care depăşeau chiar 20 de milioane de euro, sumă care anul trecut s-a apropiat cu greu de o medie de 5 milioane de euro.

„Căderea a început practic în 2009. Exact când a venit criza şi oamenii nu prea mai aveau bani sau dacă aveau, ţineau de ei, statul a decis mărirea de cinci ori a taxelor din domeniu", motivează preşedintele Asociaţiei Cazinourilor din România situaţia din piaţă. Cazinourile plătesc în fiecare lună o taxă fixă de 5.000 de euro pentru fiecare masă, indiferent că e de poker, blackjack sau ruletă şi indiferent de încasările pe care le generează, deşi la ruletă sunt de cinci ori mai mari decât la poker pentru că este un joc rapid, cu rezultat imediat, spre care se îndreaptă cu precădere majoritatea jucătorilor, mai ales din rândul celor care visează la câştiguri uşoare. „Banii se fac însă din ce în ce mai greu spre deloc„, adaugă el. Un calcul cât de cât optimist arată că, la o medie de 200 de jucători în fiecare zi care lasă fiecare câte 50 de euro în cazinou, încasările ajung la aproximativ 300.000 de euro pe lună. Calculul mai pesimist spune că tot cu 200 de jucători, dar cu o medie de 25 de euro cheltuiţi, afacerile unui cazinou ajung la 150.000 de euro. Costurile operaţionale ale unui spaţiu se învârt însă în jurul a 400.000 de euro, conform lui Constantinescu.

Cazinourile au devenit astfel un soi de Fată Morgana a industriei jocurilor de noroc. Luxul şi extravaganţa care le învăluia pe vremuri a rămas acum un simplu miraj, iar cele mai multe dintre cele rămase în piaţă, dacă nu chiar toate, aduc bani de acasă pentru a supravieţui şi speră că falimentul altora va însemna o revenire a câştigurilor proprii. „Dacă autorităţile nu reacţionează şi nu modifică legislaţia şi taxele, probabil că industria va dispărea aproape de tot. În câţiva ani vor mai fi probabil doar unul-două cazinouri în ţară„, îşi exprimă Sorin Constantinescu temerile. Între timp, mulţi dintre jucătorii din cazinouri s-au reorientat spre poker, pe care îl joacă pe internet, la turnee din ţară sau străinătate ori în cluburile private de poker, ilegale de altfel.