Viitorologul Alvin Toffler face in cea mai recenta carte a sa o analogie intre ritmurile schimbarilor din societate si o autostrada. Pe autostrada merg noua masini, cu viteze corespunzatoare ritmului de evolutie a institutiei respective. Cea mai sprintena masina este compania, motorul multor schimbari in societate: tehnologice, financiare si sociale, toate izvorand din modul rapid cum firmele se adapteaza concurentei, care alearga cu 100 de mile pe ora. Al doilea vehicul, cu 90 mile/h, este cel al societatii civile - asociatii, ONG-uri, grupuri si cluburi, toate pro sau contra ceva. Ceva mai lent, cu 60 de mile, alearga familia: a preluat la domiciliu activitati externalizate de companii, joaca la bursa, are site pe net, creeaza si se implica. Cu 30 de mile merg sindicatele, intepenite in mentalitatile depasitei revolutii industriale. Dupa sindicate vin, cu 25 de mile pe ora, birocratiile guvernamentale si agentiile de reglementare, iar motivele nici nu mai trebuie spuse: lente si greoaie, se tem sa nu greseasca, asa ca nu fac nimic. Sistemul scolar este o masina cu un cauciuc spart si cu aburi iesind din radiator, iar viteza este de zece mile pe ora: scoala alege ce trebuie sa predea, fara sa fie interesata de rezultatul procesului de invatamant si fara sa se ingrijoreze de modul cum absolventul se integreaza in lume. Cu viteza si mai mica, de cinci mile pe ora, se misca guvernarea globala - de la ONU, FMI si Organizatia Mondiala a Comertului la puzderia de entitati transfrontaliere. Si mai lent merg structurile politice, partide, parlament, guvern, iar cel mai incet, cu doar o mila pe ora, se misca justitia.

Pentru Romania putem schimba intr-o oarecare masura ierarhiile: taiem din viteza societatii civile si postam familia pe locul secund, la fel cum trebuie sa inversam locul scolii cu cel al sindicatelor. Sigur ca libera initiativa si companiile conduc plutonul, dar oare lucrurile raman la fel de clare atunci cand intram in profunzime? Cum arata capitalismul romanesc, vazut chiar de jucatori? Capitalismul romanesc este "autentic si nociv", comenteaza Aliz Kosza, directorul general al producatorului de vopsele Fabryo, unul din putinii manageri "de profesie" din Romania. "Am lucrat numai in firme straine si multinationale si acest iz autentic a reusit sa atinga pana si companiile respective. Din cauza mentalitatii si a birocratiei, indiferent de companie, de experienta acumulata sau de competentele pe care le ai, timpul si eforturile depuse sunt duble la noi pentru a atinge aceeasi performanta a unui manager din Europa, pe un post similar si cu obiective comparabile", adauga Kosza.

E o abordare abrupta, sustinuta si de Ileana Horvath, directorul gneral al companiei de asigurari Uniqa: "E mult spus ca acum traim in capitalism. Este mai degraba un capitalism canibalic si salbatic". Dar, chiar si asa, capitalismul romanesc are un motor si merge: "Cred ca acest capitalism romanesc a copiat cumva Revolutia si, prin eforturile si initiativele individuale, a luat-o inaintea celor care dirijau si i-a surprins. Altfel am fi stat si mai rau", spune Mihail Valeanu de la compania de consultanta Quasaro. Iar Stefan Liute de la Grapefruit Design aduce un echilibru binevenit: "S-a format o masa critica de agenti economici privati, care joaca dupa regulile economiei de piata. S-a format si o bruma de clasa de mijloc. Toate drept contragreutate la rechini, capuse si asistati de stat. +sta e cel mai mare bine care s-a intamplat de atunci incoace".