Club BUSINESS Magazin: Economia albă vs. economia neagră
Bugetul de stat pierde anual miliarde de euro pe seama evaziunii fiscale şi a celorlalte infracţiuni economice comise pentru a ocoli plata taxelor. Invitaţii celui mai recent club BUSINESS Magazin au discutat despre metodele simple prin care statul poate contracara efectele economiei negre şi au conchis că marea evaziune şi corupţia merg mână în mână.
IONEL BLĂNCULESCU: E o chestiune de voinţă politică. Investiţiile străine au crescut de patru ori în 2004, doar pe seama activităţii de control. 13 miliarde e o sumă fantastică. Nu e vorba numai de ţiţei, fier vechi şi lemn, sunt multe alte componente. Din cele legate de activităţi ilegale, care pot fi mai greu impozitate, e important de menţionat că resursa financiară alocată acestor activităţi ar putea fi redistribuită către zone fiscalizate. Se poate impune sechestru asigurator din partea statului şi, după o decizie definitivă a instanţei, se poate confisca. Concluzia este că, dacă vrem, se poate, şi o mare parte a poverii populaţiei se poate obţine.
CRISTIAN PĂUN: E nevoie de voinţă. Dar cum să merg eu la un politician şi să-i spun să renunţe la sursa lui de profit şi să nu mai câştige avizând acele centre de comandă şi să-l conving să devină sărac şi cinstit?
IONEL BLĂNCULESCU: Eu aş institui un nou regim de salarizare. 50.000 de euro ministrul, 30.000 de euro secretarul de stat - valori foarte mici în raport cu fraudele comise, dar care ar putea creşte eficienţa. La o unitate câştigată din corupţie, statul pierde o sută de unităţi. Nu ştiu cât de corect e calculul, dar există o asemenea legătură.
CRISTIAN PĂUN: Odată ajunşi în minister, dau după câteva luni un tun, îmi iau două milioane de euro pe care îi pun într-un off-shore şi scap.
IONEL BLĂNCULESCU: Toţi aceşti ordonatori de credite, iau banii, de acord, dar nu-i pot folosi. În momentul în care un ministru îşi creează un astfel de cont, el trăieşte o dramă pentru că îi cheltuieşte cu ţârâita. Imediat se aprind becuri. Se oferă la cinci milioane de euro, două milioane drept comision pentru spălare de bani. Noţiunea de cost cu evaziunea e foarte importantă. Îţi trebuie avocaţi, consultanţi, specialişti, deci costă mult. Când te duci spre costul respectiv, unii s-ar putea să-şi schimbe opţiunea. Trebuie găsit acel nivel de suportabilitate a taxelor, pentru a-i convinge să iasă banii la lumină. Eu cred în amnistia fiscală. Dacă îţi duci banii în Elveţia, impozitul e de 35% şi nu te ştie lumea, dar dacă vrei să-ţi fie impozitaţi în ţară, cunosc datele tale şi autorităţile din România. Italia a colectat după amnistie 104 miliarde de euro, din care a colectat 7%. Mulţi nu au însă încredere să-şi aducă banii acasă pentru că nu au încredere în statul român.
CRISTIAN PĂUN, ASE: Cât din cele 13 miliarde reprezintă mare şi cât e mică evaziune?
IONEL BLĂNCULESCU, consultant financiar: Sunt 700 de comisari de Gardă în toată ţara. Ce fac ei când merg după florărese?
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro