CRISTIAN PĂUN: Evaziunea fiscală pare a avea doar efecte negative. Nu prea mor eu de grija statului, că nu are el bani la buget. Lucrul ăsta pune destul de multă presiune pe stat să se reformeze şi cred că e singurul element care poate exercita o astfel de presiune. Politicienii nu au bani pentru toate fanteziilor lor şi atunci poate trebuie să mai reducă din fantezii.

A doua întrebare se leagă de felul în care măsurăm evaziunea fiscală. Lucrurile sunt foarte complicate. Foarte mulţi mor de grjia procentului de taxe în PIB şi fac următoarea comparaţie: România nu încasează decât 29% din PIB, în timp ce Danemarca şi Suedia încasează 45% din PIB. Diferenţa ar fi evaziunea. Calculele de acest gen sunt un pic ciudate pentru că PIB are o problemă pentru că ia în calcul doar produsele finite şi nu surprinde tabla care va intra probabil peste doi ani într-un autoturism. Pentru tablă se plătesc taxe, dar ele nu se regăsesc în PIB. Cu cât România are în interiorul ei mai multe etape intermediare de producţie, taxele colectate pe bunurile intermediare ca procent din PIB vor creşte semnificativ. Un astfel de calcul arată că în România nu se prelucrează mare lucru. Nu cred că acest indicator arată, deci, evaziunea fiscală. Cheresteaua pleacă din România şi nu e prelucrată aici, ci se întoarce sub formă de mobilă. Când ai o economie unde nu se produc tablă sau mobilă, ci se construiesc sedii de bancă, case de pariuri, activităţi care nu au TVA înăuntrul lor, colectăm mai puţin.

EMILIAN DUCA: Raţionamentul e puţin greşit. Pentru că atunci când vorbmi de impozitare nu trebuie să vorbim doar despre TVA.

RADU TIMIŞ: Impozitul este foarte mic. Hai să vedem cât e impozitul din totalul sumelor colectate de stat. Cine fură TVA nu mai plăteşte nici impozit la stat pentru că deja a greşit şi este în conflict cu legea. Primul lucru care generează economia neagră este TVA-ul. Dacă toată lumea plăteşte aceste taxe, avem de-a face cu o concurenţa loială.

CĂTĂLIN BĂICULESCU: Sunt de acord că nivelul taxelor e principala cauză pentru creşterea economiei negre pentru că întotdeauna, atunci când ai e substanţial ce vrei să ocoleşti, merită efortul. Cu cât taxa e mai mică, faci un calcul legat de costul avocaţilor, frica de închisoare, şi alegi să plăteşti pentru că nu merită riscul. Majorarea TVA cu siguranţă nu a ajutat. Menţinerea nivelulului contribuţiilor la asigurările sociale la nivelul actual cu siguranţă nu ajută. Am remarcat că imediat după introducerea cotei unice de impozitare de 16%, mulţi oameni de afaceri au renunţat să mai trimită bani în off-shore-uri. Gândirea lor a fost simplă: decât să fac milioane de structuri, să le întreţin, să plătesc consultanţi, să duc banii afară şi apoi să-i aduc înapoi, mai bine plătesc. Evaziunea şi optimizarea fiscală s-au redus, iar după reducerea TVA ar putea apărea un efect similar.

RADU TIMIŞ: Gândiţi-vă că o companie este concurată neloial. Unul plăteşte TVA 24% şi unul nu plăteşte deloc. Cel care trece marfa prin vamă plăteşte cel mult 5%, mai împarte 5% cu eventualele controale care mai vin, deci rezultă un total de 10%. Dintr-o dată are un avantaj de 14% în piaţă, faţă de mine care plătesc 24%. Când marjele noastre de profit sunt de 2-3% din cifra de afaceri, ce să-i faci ca să nu vină sub preţul tău? Când a furat TVA, nu plăteşte nici impozit pe profit, nici contribuţii salariale, nu respectă regulile de producţie în fabrică, firma respectivă devine distrugător de business. Murim noi cei care plătim bani la buget şi prosperă cei care nu plătesc nimic. Am zis să se reducă TVA-ul la 9%! Dacă el plăteşte TVA ca mine, se va închide singur. Dacă nu e competitiv în piaţă, nu are cum să vină sub preţul meu, deci se elimină singur.

CRISTIAN PĂUN: Soluţia este intensificarea controalelor la cei care nu plătesc. Asta ar însemna costuri mai mari la bugetul statului, deci mărirea deficitului.