CRISTIAN PĂUN: Fără evaziune fiscală s-ar putea ca afacerile de la stat să nu se deschidă. Şapte miliarde se pierd din legume şi fructe, dar oare românul când va vedea că adusă la alb banana va costa 7 lei, o va mai putea cumpăra?

JAN GLAS: Poate de asta m-am obişnuit aici. Nu e puţin în cultura noastră, nu cumva ne place evaziunea fiscală?

SORANA MANTHO: În situaţia unui nivel de taxare foarte ridicat, cum e cel din industria tutunului, unde datorită faptului că au fost luate măsuri, prin faptul că autorităţile au devenit mai alerte, complexul de factori a funcţionat. De aceea, n-aş privi problema strict din punctul de vedere al creşterii sau descreşterii de taxe. Nivelul taxelor e dependent de mai mulţi factori, iar când vorbim de comerţ ilicit, trebuie să vedem şi contextul în care se creează şi incapacitatea autorităţilor de a supraveghea.

RADU TIMIŞ: Algoritmul e simplu. Cu cât taxa e mai mare, cu atât suma care rămâne de împărţit e mai mare. După ce Rusia a scăzut taxele la 9%, toată lumea a început să cheltuiască banii în propria ţară.

IONEL BLĂNCULESCU: Nu s-a făcut niciodată o analiză asupra eficienţei colectării taxelor. Practic, nu se ştie dacă în cazul unora dintre ele, colectarea lor nu ar fi de fapt mai costisitoare decât sumele strânse.

Discutăm de evaziune fiscală, care înseamnă sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor de la bugetul de stat, şi nu de fraudă fiscală care sunt deja colectaţi. Se discută despre valoarea evaziunii fiscale la nivelul de 30-40% din produsul intern brut - eronat. De fapt, e valoarea economiei nefiscalizate, subterane, care, la rândul ei, are în structură, cam jumătate, evaziune fiscală. 18-19 miliarde ar fi deci valoarea virtuală a evaziunii din România. Mai sunt şi alte componente de economie subterană în zona contrabandei, a traficului de toate felurile - resurse foarte mari care se rulează. În calitate de fost ministru al controlului, am avut privilegiul să cunosc în detaliu toate aspectele discutate, iar unele vă pot cutremura. Zona de economie subterană este cu totul în afara realităţii noastre. Nu o cunoaşteţi, nu o vedeţi, ea funcţionează extrem de eficient, cu complicităţi din zona statului sau a comunităţii de afaceri.

Vă dau şi câteva exemple din perioada la care făceam referire, din perioada când aveam în subordine toate instituţiile abilitate: Garda Financiară, Autoritatea Vamală, Oficiul pentru Combatarea Spălării Banilor dar şi altele. Portul Constanţa este sediul central în materie de evaziune fiscală.

Se colectează din întreaga ţară fier vechi. Există în domeniul evaziunii fiscale câteva centre de comandă, de unde se dirijează totul la nivel naţional. Toate acţiunile pe care le vedeţi la televizor se adresează efectului. Sunt oprite 30 de tiruri de legume fără documente, total ilegale, într-un minut, care funcţionau pe principiul undei verzi. Toţi închid ochii contra-cost, iar tirurile trec nestingherit prin vamă. Ele se distribuie rapid în ţară şi la punctul de desfacere un control depistează marfa fără acte. În loc să se acţioneze asupra centrului de comandă, se merge spre efectul diseminat, deci rezultatele sunt minime. Tot fierul vechi din ţară se colecta într-o comună de lângă Constanţa, iar la ultima undă verde era încărcat în vapoare, totul fără acte, şi părăsea România. Pe acelaşi principiu, lângă Arad, veneau din tot estul Europei ţigări, de unde erau vândute pe piaţa vestică, la unda verde. Trebuie să reţineţi că totul se face pe centre de comandă. Nu există mai mult de 20. În momentul în care loveşti în punctul de gâtuire, portul Constanţa, anihilezi toată reţeaua. La noi se merge pe efectele mărunte.

ANCA BIDIAN: Şi de ce nu reuşim?