În procesul de cucerire, contează şi cadourile. Iar când timpul nu îţi permite să îl alegi pe cel potrivit, există cineva care să se ocupe şi de acest aspect. Lui Claudiu Ciobanu, în vârstă de 27 de ani, i-a venit ideea lansării unui magazin de cadouri şi oferte la saloane de servicii de înfrumuseţare, unde clienţii plasează comenzi pe care reprezentanţii firmei le livrează în interval de 24-48 de ore.  „Am observat creşterea exponenţială a magazinelor online de cadouri ieftine, prin urmare ne-am propus să facem un magazin online de cadouri nu neapărat de lux, dar de o calitate superioară“, explică Ciobanu motivele pentru care a lansat afacerea, în urma unei investiţii de aproximativ 20.000 de euro. Clienţii sunt bărbaţi şi femei din oraşe mari, cu vârste cuprinse între 27 şi 30 de ani şi venituri peste medie. Realizează şi parteneriate pentru companii care aleg să ofere cadouri angajaţilor la diverse ocazii, ca instrument de motivare.

ină cu instrucţiuni precise. „Pregăteşte ingredientele. Curăţă ceapa, tai-o în 4, iar apoi desfă învelişurile. Taie ardeiul în 2 bucăţi, scoate seminţele, taie-l în 4 felii şi apoi în 12 cuburi. Taie şi carnea marinată tot în 12“ – este una dintre instrucţiunile primite în reţeta pentru frigăruile de vită marinată din cutia cumpărată de la Cooku Bau.

Afacerea, fondată de către Cristina Tohănean şi soţul ei, Cristian, se bazează pe pregătirea de cutii cu mâncare gata porţionată, alături de o reţetă şi de instrucţiunile necesare pentru a o muta din cutie pe farfurie. „Acum mai bine de un an, mă întorceam de la birou şi am auzit la radio o reclamă. Era vorba de un retailer care voia să pornească exact genul acesta de afacere; nu s-a mai întâmplat, însă mie mi-a rămas în cap ideea“, povesteşte tânărul antreprenor.

Preţul unei cutii Cooku Bau este de 129 de lei şi conţine şase porţii, iar pentru ocazii speciale soţii Tohănean pregătesc şi cutii care pot ajunge la 190 de lei. Reţetele celor de la Cooku Bau sunt mai mult decât explicite. Ele conţin instrucţiuni ce pleacă de la încălzirea cuptorului şi timpul necesar până la a-ţi reaminti că ceapa trebuie spălată şi curăţată. Au investit în afacere aproape 30.000 de euro, dar sunt încrezători că îşi vor recupera banii într-o perioadă relativ scurtă. „Evident, nu suntem încă pe plus. Iniţial ne-am propus ca în opt luni să ajungem pe zero operaţional, acum termenul a scăzut la şase luni. Investiţia sperăm să o recuperăm într-un an şi jumătate, doi ani“, spune Cristian Tohănean.

„Reacţiile au fost mai bune decât ne-am aşteptat şi au venit mai repede decat anticipasem noi. Numărul de clienţi este şi el mai mare decât am crezut că va fi“, completează soţia sa. Cristina Tohănean a lucrat în mai multe corporaţii, după care a deschis un birou de traduceri împreună cu o colegă din liceu. Soţul ei Cristian lucrează în telecom, tot într-o multinaţională. Faptul că au lucrat amândoi în multinaţionale i-a făcut să fie încrezători atunci când vine vorba de servicii pentru acest gen de clienţi. „Noi am fost corporatişti, ştim ce înseamnă. Ei au foarte puţin timp la dispoziţie şi nu au când să alerge pentru a cumpăra toate produsele proaspete. Oamenii aceştia muncesc foarte mult şi apoi se duc la magazin, unde iau ce le cade în mână, lasă foarte mulţi bani, pentru că au o slujbă care le permite asta. În cursul unei săptămâni sau două aruncă jumătate din lucrurile pe care le cumpără, pentru că nu apucă să facă nimic cu ele. Fie au timp dar nu ştiu ce să facă cu ele, fie nu au timp, pentru că pleacă la 8-9 seara de acolo şi se opresc în primul McDonald’s.“

Pentru cei din ultima categorie există întotdeauna varianta restaurantelor, altele decât fast-foodul. Uptown, Osteria Gioia, Zexe, Casa di David şi alte restaurante din zona Herăstrău, plus cele din marile hoteluri, „unde mulţi se duc din comoditate“ reprezintă restaurantele preferate de către angajaţii din corporaţii, potrivit head-hunterului George Butunoiu. Bonul mediu în acestea depăşeşte 150 de lei. „În alegerea restaurantelor nu calitatea mâncării primează (cu condiţia să fie cel puţin rezonabilă, să nu fie proastă). Restaurante cu mâncare mult mai bună sunt ocolite de corporatişti, care preferă să meargă 200 metri mai încolo la ceva mai prost şi mult mai scump – fără ca cineva să poata explica asta“. În general, restaurantele frecventate de VIP-uri reuşesc să atragă nişte clienţi cunoscuţi la început, „fiecare ştie cum, uneori doar din pură întâmplare.“ Majoritatea corporatiştilor se îndreaptă în continuare tot în restaurantele, cluburile şi pub-urile din Centrul Vechi.