În plus, Europa se confruntă cu fenomenul dezindustrializării, susţinut de o monedă euro slabă. Ţări precum Italia, Portugalia, chiar şi Franţa şi Regatul Unit au prezentat oportunităţi companiilor chineze în domenii precum industria auto, alimentar, energie, transport, lux, entertainment şi turism. Investiţiile străine directe ale companiilor chineze în Europa, sunt, în egală măsură, şi o consecinţă a deciziilor politice de la Beijing, luate la finalul anilor ’90, de a pune capitalul la lucru în afara graniţelor. 

În cazul Africii şi Asiei, politica investiţiilor străine directe din China a pornit axându-se pe resurse naturale, însă în cazul ţărilor europene acestea se concentrează pe achiziţionarea de mărci şi tehnologie, cât şi pe extinderea influenţei chinezeşti prin intermediul firmelor şi băncilor de stat, băncilor comerciale şi fondurilor de investiţii. „Nu există îndoială legată de faptul că guvernul chinez a reuşit să monteze ţările europene una împotriva celeilalte, folosind investiţiile străine chineze ca unealtă. Dacă mai demult ţările europene se luptau pentru o bucată din piaţa chinezească pentru a exporta acolo bunuri, acum concurează pentru o parte din capitalul chinezesc“, spune Mircea Coşea.

În nordul Europei investitorii chinezi se concentrează pe tehnologie şi pe inovaţie, în sudul Europei sunt interesaţi de oportunităţile de privatizare ale companiilor, în special în Portugalia, Grecia, Italia şi Spania, iar în Europa Centrală şi de Est China îşi dezvoltă proiectul Drumul Mătăsii.

Drumul Mătăsii sau coridorul One Belt, One Road este un proiect economic ce are rolul de a conecta economic China şi Europa şi a fost iniţiat în septembrie 2013, când liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. 

Iniţiativa include mai multe tipuri de dezvoltări ale infrastructurii – în transport şi logistică, industrie, energie, utilităţi, imobiliare, şcoli şi educaţie etc. Potrivit planurilor comunicate de guvernul chinez, România ar urma să fie una dintre ţările prin care va trece Drumul Mătăsii. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Economiei Comerţului şi Turismului publicat la finalul anului trecut, acest drum ar urma să traverseze România prin Dobrogea şi Moldova. Profesorul universitar doctor Mircea Coşea observa după anunţul tranzacţiei cum tranzacţia dintre kazahi şi chinezi urma să fie un cap de pod pentru mult vehiculatul nou Drum al Mătăsii, în contextul unor politici europene ce se opun unor schimburi comerciale cu chinezii.

CONTROVERSELE INVESTIŢIILOR DIN CHINA

În Europa există numeroase dezbateri între guvernele naţionale, instituţiile europene şi societatea civilă legată de beneficiile pe termen lung legate de investiţiile chinezeşti. Imaginea Chinei nu este întotdeauna pozitivă în rândul cetăţenilor – spre exemplu, în Germania şi Italia, primele două ţări beneficiare de investiţii chinezeşti, doar o treime dintre cetăţeni au o percepţie pozitivă asupra acestora.

Percepţiile nu sunt favorabile nici în interior: Wang Jianlin, cel mai bogat om din China, crede că societăţilor de stat chinezeşti le-ar lipsi standardele de management internaţionale, potrivit Financial Times. Jianlin este preşedintele companiei chineze de stat Dalian Wanda Group, cel mai mare dezvoltator imobiliar al Chinei, cu afaceri anuale de 40 de miliarde de dolari. Potrivit celor mai recente informaţii publicate în presa internaţională, el intenţiona să stabilească sediul central al companiei în Regatul Unit. A investit 1,2 miliarde de lire sterline acolo, unde a construit un hotel şi un ansamblu rezidenţial, şi a cumpărat producătorul de iahturi Sunseeker, pentru care a plătit 500 de milioane de lire sterline.

Relaţia dintre Uniunea Europeană şi investitorii chinezi este una intens discutată – în cursul săptămânii trecute, spre exemplu, au avut loc mai multe dezbateri referitoare la statutul de „economie de piaţă“ al Chinei. Conform criteriilor UE, „China nu este o economie de piaţă“, au conchis deputaţii europeni, din toate grupurile parlamentare, într-o recentă dezbatere asupra modul în care UE ar trebui să compenseze competiţia incorectă a Chinei după 11 decembrie 2016, când, conform protocolului de acces la Organizaţia Mondială a Comerţului, trebuia să fie recunoscută drept o economie de piaţă de către ceilalţi membri ai Organizaţiei.

Potrivit unei informări de presă trimisă de reprezentanţi ai Comisiei Europene, cei mai mulţi vorbitori au subliniat că firmele chineze sunt subvenţionate, China nu este transparentă privind subvenţiile şi oferă preţuri scăzute la export care nu sunt „în mod clar“ determinate de cerere şi ofertă. Ei au subliniat că surplusul capacităţii de producţie alimentează exporturile ieftine către UE care aduc pagube economice, mai ales pe piaţa oţelului din UE, domeniu în care sute de mii de lucrători se tem pentru locurile lor de muncă în prezent. Mai mulţi deputaţi au cerut Comisiei să propună rapid o nouă măsură pentru contracararea dumpingului. Alţii însă au subliniat că UE trebuie să transmită un semnal clar că nu fi recunoscută China drept o economie de piaţă.

CUM INVESTESC ROMÂNII ÎN CHINA

Sorin Dimitriu spune că piaţa chineză este una extrem de atractivă, însă pe care este dificil de lucrat, îndeosebi din cauza distanţei, a diferenţelor de cultură organizaţională şi de cadru legislativ. „Românii sunt interesaţi de piaţa chineză, însă, cel puţin la început, au nevoie de ajutor“, observă el.

„În 2014 am făcut primul export în China, dar volumele mai mari au venit abia în 2015, după semnarea unui contract mai mare cu un al doilea distribuitor. E o piaţă uriaşă, care absoarbe mult şi repede, dar e important, ca peste tot de altfel, să găseşti un partener care să creadă în brandul tău şi cu care să lucrezi bine“, spune antreprenoarea Rucsandra Hurezeanu, care a fondat firma de dermatocosmetice Ivatherm.