Cel mai important acord pentru România a fost semnat în domeniul nuclear, între Nuclearelectrica şi China General Nuclear Power Corporation. În principiu, documentaţia adoptată prevede construcţia Unităţilor 3 şi 4 de la Centrala Nuclearelectrică Cernavoda, proiect estimat la 6 miliarde euro pentru care partea română încearcă să găsească finanţare de mai bine de cinci ani. Realizarea acestui proiect va genera noi locuri de muncă şi la Fabrica de Combustibili Nucleari de la Piteşti, unde anul trecut experţi din China au efectuat vizite de lucru pentru a se documenta, potrivit MAE.

Mircea Coşea observă cum în România există o politică chinezească încă de acum 25 de ani – axată pe echilibrarea balanţei energetice. „China este o ţară cu resurse energetice puţine şi mai ales bazate pe cărbune. A făcut progrese din acest punct de vedere cu Rusia – prin conductele ruseşti ce aprovizionează China, cu rezultate mediocre însă, iar acum intrarea ei în Europa se realizează ocolit, prin intermediari.“ Exemplul tranzacţiei dintre chinezi şi kazahi ar fi unul foarte clar, dacă s-ar concretiza, potrivit profesorului. 

El observă că acum trebuie să apreciem cu destul de multă modestie intrarea potenţială a Chinei cu 51% în compania kazahă, aceasta nefiind o chestiune foarte importantă din punct de vedere economic, iar din punctul de vedere al relaţiilor cu România nu reprezintă un mare pas înainte. „Este totuşi un început care ar putea să ne atragă atenţia – următorul pas după părerea mea ar fi Cernavodă – China ar pune astfel un picior important în industria petrochimică şi energetică a Europei – în condiţiile în care Europa este sub teroarea presiunilor Rusiei.“ Analistul subliniază importanţa afluxului de capital din China, în condiţiile războiului energetic dintre Rusia şi Europa, ce arată că strategia chineză este globală.

„Este vorba despre o luptă globală, un război energetic care după părerea mea se va declanşa prin anul 2025 – pentru că mai există un lucru pe care ar trebui să îl luăm în calcul – anume că Rusia lucrează foarte intens pentru fixarea preţului petrolului pe piaţa rusească.“ Mircea Coşea nu vede deocamdată o implicare sau alte consecinţe în legătură cu economia României, însă observă că realist vorbind, capitalul din China este binevenit. „Banii care vin din afară sunt interesanţi, indiferent de canalul pe care vin, deocamdată suntem într-un moment extrem de dificil al economiei, nu am reuşit să atragem fonduri europene, nu am reuşit să facem investiţii, nu putem face investiţii din propriul buget şi avem neapărat nevoie de aceşti bani.“

INVESTITORII CHINEZI, „LA CUMPĂRĂTURI“ ÎN EUROPA

Românii aşteaptă încă banii investitorilor chinezi în timp ce, în doar cinci ani, China a surclasat Statele Unite ale Americii şi a devenit partener comercial pentru majoritatea ţărilor lumii, potrivit unei analize realizate de Associated Press. În 2006, SUA erau cel mai mare partener comercial pentru 127 de ţări, în timp ce China avea acest statut pentru 70 de ţări. În 2014, cele două ţări au schimbat locurile: China a devenit cel mai important partener comercial pentru 124 de ţări, iar SUA, pentru 76. Investiţiile chinezilor în România s-au realizat mai ales indirect, prin achiziţiile făcute de ei pe pieţele vestice. Spre exemplu, anul trecut, activele Smithfield au fost vândute de către proprietarii americani ai companiei către chinezii de la WH Group, cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. 

Tot anul trecut, producătorul italian de anvelope Pirelli, care deţine în Ro-mânia o fabrică de anvelope la Slatina cu af-a-ceri de 1,67 miliarde de lei, a ajuns în proprietatea China National Che-mical, într-o tranzacţie de peste 7 miliarde de euro. Aceste tranzacţii fac parte dintr-o efervescenţă ce a adus anul trecut investiţiile companiilor de stat sau private din China la un maxim de 23 de miliarde de dolari în Europa, în timp ce investiţiile SUA s-au plasat la 15 miliarde de dolari, potrivit unui raport al companiei de avocatură Baker & McKenzie şi al companiei de consultanţă Rhodium Group, citat de Financial Times. Dacă în prima parte a secolului XXI au existat puţine investiţii ale companiilor din China în Europa, din 2010 cifrele arată o creştere a investitorilor asiatici.

Potrivit raportului companiei de avocatură Baker & McKenzie şi al companiei de consultanţă Rhodium Group, valoarea totală a investiţiilor în Europa au crescut de la aproximativ 6 miliarde de dolari în 2010 la 55 de miliarde în 2014. Investiţiile chinezeşti directe în Europa au crescut cu 44% anul trecut şi ar putea creşte dramatic anul acesta, mai ales în condiţiile în care se consideră că investitorul de top ChemChina, care a cumpărat Pirelli anul trecut, ar putea cumpăra conglomeratul elveţian agribusiness Syngenta – o tranzacţie estimată la 62 de miliarde de dolari.

Investiţiile companiilor chinezeşti în economiile vestice par să bată un nou record în 2016: în primele şase săptămâni ale anului, grupurile chinezeşti au anunţat contracte potenţiale de 70 de miliarde de dolari. Investiţiile directe ale chinezilor în zona euro au crescut cu 37% în 2015, până la 17,1 miliarde de dolari, de la 12,5 miliarde de euro. Italia a primit cea mai mare parte a investiţiilor companiilor chinezeşti, ca rezultat al tranzacţiei de 7,9 miliarde de dolari dintre Pirelli şi ChemChina. Franţa a fost cea de-a doua economie europeană din punctul de vedere al investiţiilor chinezeşti în Europa, cu 3,6 miliarde de dolari, acesta fiind rezultatul unei serii de afaceri în turism şi infrastructură.

De ce a devenit Europa atractivă pentru investitorii chinezi? Specialiştii de la Straitstimes.com arată cum companiile din China caută un mediu stabil şi sigur din punctul de vedere al legislaţiei. Criza din 2008 a fost un moment cheie, în care guvernul chinez a început să cumpere eurobonduri, dar să şi investească în companii din infrastructură, un exemplu în acest sens fiind portul grec Pireu, potrivit lui Philippe Le Corre şi Alain Sepulchre, autorii cărţii „China’s Offensive In Europe“. Acesta este condus aproape în totalitate de companii din China după ce Cosco, China Ocean Shipping Company, a achiziţionat în aprilie o parte din portul Pireu.