Existenta unei legi a insolventei a impiedicat asadar intrarea a cat mai multe companii direct in faliment. De asemenea, chiar in cazurile clare (mai precis, cand era evident ca firma nu avea de unde sa ia bani pentru a se restructura), s-a preferat procedura insolventei, de cele mai multe ori pentru a se castiga timp. "Pentru unii creditori, insolventa reprezinta o tactica de temporizare si se intra intr-un joc al redresarii", explica Cezar Gusu, aratand ca, din practica proprie, acum e o mare problema de valorificare a activelor din cauza contextului economic. Iar cu cat este mai mare si mai complexa compania, cu atat este mai greu. Arin Stanescu povesteste despre cat de greu merge procedura falimentului cu Rulmentul Brasov, unde, de mai bine de un an, nu s-a reusit sa se vanda nimic: "Avem oferte la preturi foarte mici si nu reusim sa vindem terenul plus constructia pe 4.400 mp, desi am scazut pretul la mai mult de jumatate din pretul initial de la licitatie".

Stanescu spune ca toata lumea, inclusiv bancile, este constienta ca firmele cu active mari sunt greu de valorificat, asadar prefera sa astepte revenirea pietei, eventual stand blocati intr-o restructurare, parte a unui proces de insolventa. Aceasta poate sa dureze destul de mult - in jur de trei ani -, timp in care compania isi poate reveni sau, daca nu, contextul economic se poate imbunatati si astfel valorificarea activelor capata sens. Asadar, cele mai multe cazuri de aplicare a procedurii simplificate a falimentului se inre­gistreaza in randul firmelor mici sau chiar a IMM-urilor. Pentru acestea, falimentul are avantajul de a simplifica problema datoriilor, care oricum nu sunt foarte mari. De asemenea, falimentul este prima optiune in cazurile unde nu mai e nimic de redresat, dupa cum spune Arin Stanescu: "De exemplu, la reteaua PIC, unde nu mai e nicio activitate, solutia e falimentul si vanzarea imediata a activelor".

Falimentul nu este avantajos doar pentru firmele mici sau pentru administratorii care vor sa scape de datorii. Un faliment poate fi insa avantajos pentru casele de insolventa - cifra de afaceri inregistrata de acestea din falimente, pe considerentul unor onorarii de succes, este calculata ca si procent, mult mai mare decat in cazul reorganizarii. "Ca falimentele sunt mai avantajoase pentru multi dintre jucatori e o realitate. Asa cum o realitate e faptul ca sunt mai putin de 500 de reorganizari in derulare la 30.000 de cazuri de lichidari", arata Speranta Munteanu.

n acest context insa, nici acest criteriu nu prea se mai aplica, dat fiind ca valorificarea activelor e dificila: "Este usor sa ai o companie in faliment si sa vinzi, deci sa maximixezi averea debitoarei, dar sa vinzi la un pret cat mai bun si sa acoperi o parte din datorii, si este mult mai complicat sa duci o procedura de reorganizare - care inseamna o strategie extrem de bine pusa la punct, pe minimum pe 3 ani si maximum 4 ani", explica Geanina Oancea. Reorganizarea unei companii inseamna asadar ca avocatul coordonator sa convinga pe de o parte pe creditori sa accepte sansa de a salva compania, dar si sa intrevada la sfarsitul acestei perioade iesirea din insolventa fara datorii, cu dorinta de a continua in viitor activitatea.