Era prima oara cand aveam sa aud lucrul acesta. A doua oara mi-l va spune un cercetator din Namibia, consultant pe probleme de clima pe langa Primaria Copenhaga, la deschiderea oficiala a COP15. Nu mi-a picat prost nici prima si nici a doua oara. L-am intrebat pe Oliver cat timp va trece pana cand "smart grid"-ul de la Riso, denumit Syslab, poate fi scos din laborator si folosit in viata de zi cu zi. "N-am cucerit mare lucru inca. Nu e solutia optima si ne vor trebui minimum zece ani sa o imbunatatim de-ajuns pentru a putea fi folosita. Tot ce facem aici sunt experimente. Unele vor fi folosite peste 10 ani, altele peste 20 sau 30 de ani. Altele nu vor iesi de aici niciodata." Dificultatea majora, spune Oliver, este ca nimeni nu are inca solutia perfecta, si raspunsurile trebuie sa vina din IT, din stiinta, din inginerie si din economie. "Niciun domeniu nu poate sa gaseasca solutiile viitoare fara ajutorul celorlalte. Si colaborarea e foarte dificila. Ne-au trebuit trei ani de colaborare ca sa intelegem ca in IT oamenii folosesc aceiasi termeni ca si noi, dar pentru ei au alt inteles. Economistii vorbesc cu totul alta limba."

Acelasi lucru il spune si Lomborg, considerat de catre The Guardian a fi unul dintre primii 50 de oameni care pot salva planeta. Nu e prietenul nimanui, si crede ca acest complex format din afaceristi, politicieni si "alarmisti", cum ii numeste pe cei care fac propaganda, formeaza la COP15 o alianta "pacatoasa". Se opune tipului de pact urmarit la Copenhaga, de reducere a emisiilor de gaze la nivel mondial. Pentru el, o astfel de intelegere ar fi ineficienta si mult prea scumpa pentru rezultatele mici pe care le-ar avea in incercarea de a salva planeta.

Lomborg, alaturi de colegii lui de la Copenhagen Consensus Center, spune ca banii ar trebui folositi in proiecte cu efect imediat. Si nu doar in mediu, dar si pentru vindecarea si prevenirea unor boli ca SIDA sau malaria sau imbunatatirea sistemelor sanitare din zonele subdezvoltate. Finantarea, sustine Lomborg, ar trebui sa se indrepte catre cercetarea si dezvoltarea tehnologiilor de mediu. Una dintre ideile cele mai spectaculoase ale centrului pe care il conduce se refera la o flota de vapoare automatizate care sa injecteze apa sarata in aer pentru a in-grosa norii marini si a-i face astfel sa reflecte mai mult din lumina soarelui inapoi in spatiu, cu un cost global de 9 mld. dolari pana in 2015 - o mica parte din costurile reducerii emisiilor de CO2, urmarite astazi la COP15.

Bjorn Lomborg considera ca energia solara e una dintre cele mai neinspirate metode de a salva planeta. "Jumatate din energia solara a lumii e produsa in Germania, dar numai pentru ca firmele primesc un mare ajutor guvernamental pentru asta", afirma Lomborg in cartile sale. "Daunele pe care le produce o tona de CO2 in ecuatia incalzirii globale sunt de sapte dolari. Germania probabil cheltuieste peste 6.000 de dolari de fiecare data cand panourile sale solare salveaza o tona de CO2. E o afacere proasta."