9. MADE IN ROMANIA.

"Dacă mâine aş fi în papucii guvernanţilor, aş stimula firmele care exportă Made in Romania şi aş pune piedici subtile celor care importă produs finit", afirmă Cătălin Olteanu de la FM Logistic România, adăugând că "ar trebui gândit un plan în care să poată fi stimulat exportul - de orice, de roşii cu gust de roşii, de produse finite, din orice industrie se poate".

Abordarea e de dorit să câştige teren în perioada următoare, atât pentru că exporturile, deşi cresc în continuare, sunt în pierdere de viteză, cât şi pentru că orice relansare a consumului, chiar şi aşa amânată pentru la anul, ar trebui să-şi găsească o ofertă pe măsură pe piaţa internă, ceea ce nu s-a întâmplat nici înainte de criză şi nu se întâmplă nici acum, de unde şi faptul că orice creştere a cererii interne se reflectă într-o majorare imediată a deficitului comercial, după cum remarcă oficialii BNR. La aceasta se adaugă o idee mai veche, dar revitalizată acum după plecarea Nokia: faptul că singure multinaţionalele şi corporaţiile străine nu pot susţine o economie şi că e nevoie de capital intern şi de dezvoltare a IMM-urilor, cele care asigură baza economiei.

Cât despre dezvoltarea IMM-urilor cu bani europeni, o nuanţă foarte importantă o introduce consultantul fiscal Emilian Duca, atunci când observă că fondurile europene trebuie să fie legate de existenta unor proiecte bine documentate si care sa ofere beneficii ulterioare. "Până acum, cu excepţia proiectelor de dezvoltare rurală, de infrastructură rutieră şi de mediu, celelalte proiecte cu fonduri europene par a fi gândite doar pentru a cheltui nişte bani şi fără beneficii vizibile pentru economie."

10. CLIENTELA TRECE, ROMÂNIA RĂMÂNE.

Acesta ar fi principiul care le rezumă cel mai bine pe toate cele de mai sus. Gradul de fiscalitate, deficitul bugetar, necesarul de finanţare şi disponibilitatea unor fonduri pentru investiţii publice depind în orice stat de etica promovată în administraţie: cu cât statul e mai clientelar şi mai corupt, cu atât povara fiscală va fi mai mare şi mai greu de înlăturat, creativitatea guvernului în materie de soluţii de relansare şi dezvoltare va fi mai mică, iar guvernul se va vedea silit să apeleze la măsuri tot mai nepopulare şi mai neuzuale de creştere a colectării veniturilor. Iar riscul e pe termen scurt - căderea guvernului în alegeri -, dar mai ales pe termen lung, prin distrugerea speranţelor şi a capitalului clasei productive. "Trebuie să avem acel stat pe care ni-l permitem, de preferabil cu o fiscalitate cât mai mică", afirmă Cristian Păun. "Dacă vom căuta tot timpul să jecmănim sectorul privat de resurse pentru a acoperi cheltuielile statului (multe nefondate), vom sfârşi prin a distruge complet ce mai e economie privată şi vom ajunge din nou la o sărăcie lucie tipică sistemelor socialiste, acelea care acaparează toate mijloacele de producţie".