Dupa absolvire ar vrea sa ramana in cercetare, pentru a dezvolta noi materiale, in special cu impact in domeniul energiei. "Educatia ar trebui facuta de oameni bine pregatiti si pasionati", spune studentul, care a intalnit in Romania "prea multi profesori carora nu le placea ce faceau"; putem vorbi de tot felul de solutii, de modele si metode de studiu importate, de informatizare, "dar important e sa ai oameni carora sa le placa ce fac."

Un exemplu ar putea fi Donca Steriade, care astazi este profesor de lingvistica la acelasi MIT, ocupandu-se de catedra de greaca si latina. A terminat Facultatea de Limbi Clasice la Bucuresti, in 1974, si in acelasi an a plecat in Canada. De acolo s-a mutat sa studieze lingvistica istorica a limbilor clasice la Yale, in 1976, si mai apoi la MIT, unde a studiat lingvistica teoretica cu Morris Halle si Noam Chomsky. Steriade a terminat doctoratul la Massachusetts, in 1982, si dupa doi ani de invatamant la Berkeley a fost angajata la MIT. Aici a predat din 1984 pana in 1989, cand a predat la UCLA, in California, pentru ca in 2001 sa se intoarca din nou la MIT.

"Am putine contacte cu colegii mei din tara si impresiile mele sunt limitate la prezenta sau absenta lingvistilor romani in jurnalele de specialitate si la conferintele, congresele si scolile de vara internationale", spune Steriade. Crede ca are o viziune prea limitata asupra invatamantului romanesc pentru a emite o parere, dar in lingvistica se primesc foarte putine cereri calificate de admitere la programele de doctorat. "In ultimii opt ani, noi am primit una sau doua cereri de admitere, solicitari pe care din pacate nu am putut sa le acceptam", spune ea.

Studentii romani care fac doctorate in lingvistica sunt foarte putini, comparativ cu studentii din Ungaria, Cehia, Slovenia sau Polonia. Marele obstacol pare sa fie absenta unui sistem de mentorship care sa-i ajute pe cei interesati de studii doctorale sa-si planifice si sa-si organizeze cererile de admitere, un sistem bazat pe cunoasterea din interior a mecanismelor de admitere la programele de doctorat din SUA. "Nu vad probleme de acest tip in matematica, computer science, biologie sau inginerie", adauga Steriade.

Indiferent de domeniu, diferentele dintre viata unui student predoctoral si a unui doctorand sunt perceptibile. Studentii au programul incarcat cu teme, cursuri, proiecte si examene si unii chiar muncesc cateva ore pe zi pentru bani de buzunar. Doctoranzii au alt program. De obicei isi petrec ziua la birou sau in laboratorul de cercetare. Ei primesc de la universitate un stipendiu lunar - un fel de salariu ce le acopera principalele cheltuieli. Nu sunt nevoiti sa se angajeze si nici n-ar avea timp. "In principiu pot lucra oriunde, dar nu se poate face munca intelectuala intensa pe o durata prea lunga, pentru ca nimeni nu poate fi creativ opt ore la rand", spune Emanuel Stoica (27 de ani), presedintele Asociatiei Studentilor Romani (RSA) de la MIT.