Fenomenul chiar s-a manifestat: 300 de milioane de chinezi s-au imbogatit, dar un miliard de oameni traiesc inca in saracie, cu circa un dolar pe zi. In estul Europei, in spatiul ex-sovietic si in Turcia au aparut in perioada 1998-2008, conform studiilor Bancii Mondiale, in jur de 50 de milioane de oameni cu venituri suficient de mari incat sa se inscrie in randul clasei de mijloc. Insa criza a lovit puternic aceasta zona, iar acum Banca Mondiala estimeaza ca peste 35 de milioane de oameni sunt aruncati de criza in saracie; castigul de clasa de mijloc al deceniului este astfel anulat.

Goana dupa aur in ritmuri de Bollywood

Urmatorul efect, si mai lent in desfasurare, este nivelarea bogatiei; este vorba de o relativa imbogatire in tarile in curs de dezvoltare, insotita de o scadere a nivelului de trai din economiile dezvoltate. "Problema va fi atunci cand va aparea o masa suficient de mare de chinezi care nu-si vor mai dori sa traiasca cu un dolar pe zi", spune Dragos Cabat.

Dupa parerea lui, exista posibilitatea ca, in timp, chiar chinezii, acum platiti cu sume de nimic, sa nu mai accepte, pe masura ce le vor spori veniturile, tocmai standardele impuse de economia ieftina si sa prefere marfurile de calitate mai buna. In cazul Indiei, unde dospeste un alt miliard de potentiali "middle class", statutul de furnizor de servicii ieftine (si nu de producator de bunuri ieftine) o poate transforma in zona cu potential cea mai mare cerere de produse cu preturi mici din lume. Un argument este cresterea numarului utilizatorilor de telefonie mobila: de la 525 de milioane la inceputul anului la peste 600 de milioane de utilizatori in mai. Numai in aprilie, companiile au numarat 16,9 milioane de utilizatori in plus.

Mult mai importanta insa decat problema sumei pe care o cheltuieste cineva zilnic este calitatea lumii unde traieste, cu tot cu aspectele de mediu, care in epoca incalzirii globale si a fenomenelor meteo extreme, castiga zi de zi in importanta. Iar aici e problema, pentru ca economia "ieftina" rimeaza cu risipa. Risipa de materii prime, risipa de munca umana, risipa de capacitati intelectuale, risipa de aer curat. China a devenit nu numai un furnizor, ci si cel mai mare consumator de materii prime; pe de alta parte, mediul de business in general, de oriunde ar fi, se declara sustinator al politicilor de mediu, dar face destul de putin in mod real.

Iar distrugerile cauzate acum inseamna cresteri de costuri publice in viitor. Cu toate acestea, probabil va mai trece mult timp pana ce lumea va migra spre responsabilitate ecologica, caci companiile si guvernele vor prefera in continuare profitul pe termen scurt si foarte scurt.

Pe de alta parte, natiunile subdezvoltate vor o dezvoltare economica rapida, uneori inclusiv cu pretul sacrificarii oricarui criteriu ecologic si de calitate a vietii. Cu forta de munca ieftina si cu standarde scazute in politicile de mediu, astfel de state devin furnizoare de produse energofage si cu valoare adaugata mica. Exemplele sunt, in opinia lui Dragos Cabat, India si China, furnizoare pentru Statele Unite, si tarile est-europene, printre care si Romania, in acelasi gen de raport fata de Uniunea Europeana.