Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, primul producător român de dermatocosmetice, crede că pentru piaţa locală mărcile româneşti creează mai uşor un ataşament născut dintr-o mândrie naţională. „Avantajele sunt însă mai numeroase atunci când brandul e prezent într-o industrie care şi-a creat o expertiză. Pentru piaţa globală şi în special pentru ţările din regiuni îndepărtate, cum ar fi cele din Asia şi Orientul Mijlociu, mărcile româneşti sunt branduri europene, şi asta le creşte credibilitatea.“ 

Antreprenoarea mai spune că valoarea mărcii este direct proporţională cu notorietatea şi imaginea sau percepţia consumatorilor. Eficienţa produselor, inovaţiile, texturile şi parfumurile sunt cele care atrag şi fidelizează consumatorii. „În industria noastră valoarea brandului e evidentă, mai ales că vorbim de fiecare dată de un număr mare de produse şi de un ciclu de viaţă al fiecărui produs foarte scurt, de 3-5 ani. Mai mult, în machiaj totul se reînnoieşte în fiecare sezon, companiile lansează sute de produse noi în fiecare an. Ca urmare, consumatorul e ataşat de brand şi nu de produs“, afirmă  Rucsandra Hurezeanu.

Pe de altă parte, Ileana Şerban Pârâu de la la GMP crede că există mai multe tipuri de ataşament al consumatorilor faţă de mărci. Unul este bazat pe nostalgie, pe experienţele trecute şi asocierile cu perioade sau momente frumoase din trecutul personal sau colectiv. Un altul este bazat pe mândria locală, pe faptul că brandul respectiv şi-a asumat şi chiar a devenit parte din identitatea locală. Şi un al treilea tip de ataşament are ca fundament succesul însuşi al brandului, faptul că a arătat că „se poate“, că şi noi, românii, avem poveşti de succes.

Alexandru Rizea, director general şi fondator al producătorului de mobilier Lemet, care operează şi reţeaua de magazine Lem’s, susţine că „există ataşament al românilor faţă de mărci româneşti. Dar dacă nu există, nu e vina lor! Noi trebuie să-i convingem prin muncă, prin corectitudine şi prin grija faţă de aşteptările lor de calitatea produsele noastre“. Rizea mai spune că e greu de calculat suma bugetelor alocate mărcii, „sunt investiţii tangibile şi intangibile. Forţa brandului creşte odată cu investiţia într-o tehnologie modernă sau într-un material nou, dar şi cu investiţii în oamenii care spun «mulţumesc» clienţilor în magazine“.

PUTEREA UNUI NUME

„Brandul reprezintă bunul cel mai de preţ al unei companii de succes. Este cel mai bun prieten al companiei atâta vreme cât avem grijă de el, îl construim şi îl întreţinem sau poate deveni cel mai mare duşman dacă nu conştientizăm că este, totuşi, fragil şi dacă facem lucruri care îi pot altera personalitatea. În termeni seci şi foarte tehnici, ceea ce caracterizează un brand puternic sunt notorietatea, cota de piaţă, ataşamentul şi loialitatea consumatorului faţă de brand“, spune Cristina Miclea, director de marketing la Albalact. Ea adaugă că un brand puternic este acela care ştie să-şi construiască o poveste, cel în care consumatorii se regăsesc şi care-i convinge să cumpere produsele. În anii de capitalism, românii au învăţat să accepte branduri, iar cei care lucrează pentru branduri au învăţat să-i cunoască pe consumatori astfel încât să-i facă să se regăsească în brandurile construite, arată reprezentanta Albalact.

În domeniul vinurilor, marca este chiar mai importantă decât în alte domenii, este de părere George Neacşu, director general şi fondator al Senator Wine. „Brandingul este esenţial, înseamnă chiar mai mult decât în alte sectoare. Pentru că vorbim de o întreagă poveste care trebuie să învăluie produsul. Iar această poveste trebuie să aibă legătură cu realitatea, pentru că altfel devii neverosimil în relaţia cu clienţii, iar aceştia simt imediat şi penalizează“, spune antreprenorul vrâncean. Senator Wine a început investiţiile în brandul Monşer în urmă cu trei ani, odată cu decizia strategică de a revitaliza soiurile de vin româneşti. 

Firma cultivă acum zece soiuri 100% autohtone, unele dintre ele foarte rare, cum ar fi Băbeasca Neagră, Zghihara, Busuioaca de Bohotin sau Băbeasca Gri. „Suntem chiar singurii care vinifică Băbeasca Gri, un soi extrem de pretenţios“, afirmă George Neacşu. Aceste soiuri sunt reunite în gama Monşer, sigura de pe piaţă dedicată soiurilor 100% româneşti, pentru care, mai nou, compania a făcut chiar un refresh al designului. „Am vrut să dezvoltăm aceste soiuri pentru a aduce ceva nou într-o piaţă cu foarte mulţi producători. Şi iată că, în cazul nostru, brandul nu înseamnă o simplă etichetă, ci şi câţiva ani de muncă şi investiţii masive în plantări“. 

George Neacşu remarcă în acest moment o tendinţă de creştere a aprecierii mărcilor şi produselor româneşti. „Avem ca exemplu atâtea ţări din spaţiul european care îşi promovează şi-şi iubesc mărcile proprii: Italia, Franţa, Germania, Elveţia. Nu trebuie decât să vedem cum o fac ei şi să luăm exemplu.“ Daniel Mereuţă, director general al firmei de servicii call center Optima, spune că în capitalismul modern românesc, destul de tânăr de altfel, „era firesc să existe o apetenţă mare pentru mărcile străine, atât de cunoscute şi dorite în trecut. Au reprezentat şi ele un simbol al schimbării, al libertăţii. Pe un astfel de teren succesul multinaţionalelor a fost destul de facil – au avut alte provocări – însă nu cred că dorinţa românilor pentru produsele lor a fost una dintre ele“. Acum însă, remarcă Mereuţă, este debutul unei etape de maturizare în care, după ce oamenii au văzut, au testat, au învăţat şi sunt mai pregătiţi să ia decizii mai bine informate. „Pe acest fond dar şi pe unul global de susţinere a economiilor locale cred că ataşamentul faţă de mărcile autohtone va creşte şi este foarte bine că se întâmplă aşa. Produsele şi serviciile românesti trebuie încurajate de către absolut toată lumea, de la consumatori la autorităţi.“