Am prezentat pe larg estimarile de mai sus pentru ca ele ne situeaza in plin paradox, de fapt un paradox care s-a manifestat pe tot parcursul crizei economice, din 2009 incoace: desi anul trecut economia a cazut cu 7,1%, iar acum, iata, previziunile pentru 2010 si 2011 se inrautatesc atat de clar, cursul nu pare sa fi simtit deloc criza. Recentul puseu de depreciere este singurul mai insemnat din februarie 2009 incoace, cand cursul atinsese 4,29 lei/euro; ulterior a venit acordul cu FMI, care a oferit suficiente resurse bancii centrale sa apere cursul in eventualitatea unor noi presiuni speculative (caci toata lumea isi aminteste ce s-a intamplat in acest sens in octombrie 2008) si s-au mai redus si presiunile de depreciere in directia monedelor din Europa de Est.

Dincolo de intentiile investitorilor insa fata de leu, forint si restul, multi oameni de afaceri si analisti au comentat pe parcursul anului trecut si in ultimele luni ca, raportat la situatia din economie si la abordarea crizei de catre autoritati, leul ramane supraevaluat, iar daca nu l-ar fi sustinut BNR, s-ar fi depreciat rapid si durabil. In ultima analiza din iunie pe marginea evolutiei monedelor din Europa de Est, Danske Bank, o institutie care urmareste staruitor ce se intampla in regiune si care n-a facut niciodata exces de diplomatie, sustine ca pericolele in economia Romaniei vin din partea cresterii accentuate a creditelor neperformante, a lipsei de resurse pentru cresterea investitiilor si a consumului si a faptului ca deja BNR nu mai are spatiu sa mai reduca dobanda ca sa stimuleze economia (dobanda care a ramas, de la inceputul lui mai, la minimul istoric de 6,25%). In asemenea conditii, faptul ca leul s-a tinut bine pe pozitii se datoreaza "interventiei semnificative a BNR", insa pe termen lung Danske se indoieste ca aceasta politica va fi sustenabila, fiindca vor aparea presiuni in directia deprecierii.

Mult mai direct, Matei Paun de la BAC Investment, intrebat unde crede ca va ajunge cursul, raspunde ca "BNR dispune de suficiente resurse ca sa-l duca unde vrea", adaugand ca i se pare "o greseala fundamentala ca in toiul crizei suferim din cauza unei monede supraapreciate, din dorinta de a oferi o subventie pentru sectorul bancar; nu inteleg de ce trebuie sa sacrificam economia pe altarul bancilor". Paun crede ca ar trebui ca rata de schimb sa fie lasata sa ajunga chiar si spre 5 lei, iar creditele neperformante sa iasa astfel la iveala si sa fie izolate din sistem, in conditiile in care ar exista o legislatie sanatoasa a falimentului, ca in orice tara capitalista, pentru ca altfel bancile vor ramane grevate de creditele rele, se vor teme in continuare sa reia finantarea economiei si vom sfarsi printr-o stagnare de genul celei din Japonia. Cat priveste dezinflatia, obiectivul de baza al bancii centrale, n-ar trebui sa ne temem atat de mult in conditiile unei deprecieri a leului, considera Paun, intrucat cererea din economie oricum ramane scazuta. "Dar nu, noi preferam sa motivam importurile in continuare prin curs - redresam economia prin importuri!"