Companiile investesc în formarea angajaţilor şi în implementarea schimbării organizaţionale necesare; mai mult de jumătate dintre aceste companii (55%) consideră că îşi vor amortiza aceste cheltuieli în decursul a doi ani, se specifică în studiul PwC. Prin implementarea soluţiilor de digitalizare, managerii companiilor analizate estimează o reducere a costurilor în medie de 3,6% pe an şi venituri suplimentare anuale medii mai mari cu 2,9%. În termeni absoluţi, acest fapt corespunde cu o reducere a costurilor de 421 de miliarde de dolari şi cu o creştere concomitentă a veniturilor de 493 de miliarde de dolari. „Companiile se aşteaptă ca digitalizarea să aducă beneficii uriaşe şi, în consecinţă, investesc sume mari în acest proces. Studiul nostru arată că această tranziţie are loc în egală măsură în toate ţările analizate, nu numai în cele industrializate. Dacă cel puţin jumătate dintre aşteptările legate de Industria 4.0 se concretizează, acest lucru va schimba în mod fundamental mediul concurenţial în următorii cinci ani“, a declarat Mircea Bozga, partener, Servicii de Audit, PwC România.

PUŢIN ÎN URMĂ

Unde ne plasăm noi, prin prisma investiţiilor în noi tehnologii şi digitalizare? Realitatea este că firmele româneşti sunt un pic mai în urmă la acest capitol; „dar în SUA, de exemplu, optica este diferită, sunt oameni care de la început se gândesc să activeze la nivel naţional iar piaţa lor înseamnă vreo 300 de milioane de oameni. Totodată, se gândesc imediat să meargă în Asia, Europa, în timp ce la noi nu există o altfel de gândire“, descrie Alexandru Lăpuşan, CEO şi cofondator al companiei româneşti specializate în dezvoltarea de aplicaţii online Zitec, modul în care se poziţionează mulţi dintre antreprenorii locali în raport cu dezvoltările pe care îşi propun să le facă, încă de la început. „Ne propunem să creştem un pic, nu ne întrebăm încă de la momentul lansării dacă pot să fiu eu jucătorul numărul 1 dintr-o anumită piaţă şi ce trebuie să fac timp de trei ani la rând pentru a-mi atinge obiectivul.“ 

Deseori, clienţii nu pot estima câştigurile obţinute prin investiţia într-un nou tip de software, de exemplu, de aceea le este greu să ia o decizie în ce priveşte valoarea investiţiei. „Rămân într‑un fel de paralizie decizională, nu ştiu exact ce să facă; mulţi aleg să investească în această direcţie doar prin mimetism – nu îşi fac calcule.“ CEO-ul Zitec se declară surprins de modul în care mulţi dintre clienţii lor nu reuşesc să-şi facă cele mai simple calcule, de pildă care este valoarea medie a unui client pentru ei. „Dacă nu ştii să răspunzi la întrebarea asta, cum poţi să organizezi o companie de online marketing, de exemplu? O fac fiindcă trebuie, cu bugete mici şi nu cresc. Cei care încep să înţeleagă şi-şi fac calcule văd că sunt într-o zonă de profitabilitate şi încet-încet cresc bugetele de software customizat, de campanii şi încep să vândă şi mai mult.“

El oferă ca exemplu piaţa de retail, unde cei care au înţeles acest lucru s-au distanţat de competiţie şi au crescut, spre deosebire de „cei care au încercat să lipească cu scoci website-ul sau compania“. Un exemplu în acest sens este retailerul online eMAG, din punctul de vedere al lui Lăpuşan: „Au înţeles ce înseamnă tehnologia, au o echipă de câteva sute de dezvoltatori, în timp ce majoritatea celorlalţi retaileri online au până-n 10 dezvoltatori angajaţi. Cum ne explicăm diferenţa aceasta atât de mare, de la 10 la peste 300 de dezvoltatori?“ A observat că deseori antreprenorii sunt presaţi să investească în tehnologie: „Sunt oameni care nu stăpânesc limbajul tehnic, iar afacerea lor depinde de tehnologie. Atunci trebuie să fie cineva care să-i împingă din spate“. CEO-ul Zitec observat chiar investitori care şi-au forţat firmele să investească în tehnologii în online.

Alexandru Lăpuşan nu crede că toate investiţiile trebuie făcute de la început, ci la timpul lor, odată cu atingerea unui anumit prag de maturitate. Problema survine în momentul în care conducătorul afacerii este cel care limitează creşterea. „A fost familiar cu zona aceea de început, a crescut-o, acum cumva el este cel care o ţine pe loc pentru că nu agreează investiţii care ies din zona lui de confort sau înţelegere. O întrebare pe care antreprenorul ar trebui să şi-o pună este dacă mai ajută afacerea, o menţine sau este o frână.“ Lăpuşan consideră că multe afaceri de pe piaţa locală au aceste problemă, fiind businessuri de tip „one man show“.

Deloitte a dezvoltat şi un model de evaluare a maturităţii companiilor cu mai multă experienţă de pe piaţa locală, bazat pe cinci piloni: journey thinking – dacă afacerea este abordat din perspectiva clientului; capabilităţile digitale – uneltele digitale propriu-zise ale unei companii; speed & momentum – managerii trebuie să se mişte repede şi să prindă acţiunea, să dezvolte cât mai multă interacţiune automatizată; leadership – transformarea digitală a companiei trebuie să înceapă de la management. Urmând aceşti parametri, Cosmin Costea a observat că gradul de maturitate a companiilor cu care a lucrat până acum nu este foarte ridicat. „De multe ori antreprenorii vor să facă, de multe ori nu ştiu cum, şi iau măsuri prin care să rezolve probleme punctuale, mai degrabă de a-şi face o strategie.“ Vlad Craioveanu, CEO al Impact Hub România, oferă o perspectivă socială asupra modului de adoptare a noilor tehnologii de către antreprenori.

„Cu cât mai tineri antreprenorii, cu atât mai deschişi la nou, mai rapizi în a fi «early adopters» ai ultimelor aplicaţii sau gadgeturi lansate. Dacă vorbim despre tehnologii care ţin de munca de zi cu zi, de productivitate personală, lucrurile tind să fie mai stabile, întrucât dacă te obişnuieşti cu un mod de lucru şi un set de aplicaţii suport, iar ele îşi fac treaba, nu ai nevoie să aduci schimbări dramatice în timp“, explică Craioveanu.