BUSINESS Magazin: Credeti ca va fi o problema pentru companiile romanesti sa reziste in momentul actual?

Radu Stoicoviciu: Cred ca principala amenintare in acest moment este modul de a baga capul la cutie si a astepta criza sa treaca, care nu poate dura la infinit. Sunt foarte multe companii care sunt acum la capatul resurselor oarecum si nu mai pot astepta, si vor fi nevoite sa ia masuri din ce in ce mai dure in viitorul apropiat. Cred ca fenomenul se va ambala si aici vad principalul pericol in al doilea val al crizei: va veni un moment cand incercarea de a rezista pe un fundament de cheltuieli si investitii existent se va termina si atunci unii vor trebui sa faca sacrificii. Combinatia macroeconomica nu este favorabila acum si fara motorul exporturilor nu cred ca ne revenim. Cred ca suntem prea legati de economia mondiala pentru a ne reveni singuri. Este adevarat ca sunt lucruri pe care le putem face intern, anticiclice. Dar noi vorbim de lucruri ciclice, concediem personal, aceste persoane nu mai iau credite si tot asa. Nu rezolvam macroeconomic problema. Trebuie ca cineva sa faca o interventie anticiclica; problema este ca acestea se fac cu bani de acasa, iar noi avem 5% deficit. Daca in perioade de crestere avem 5% deficit, probabil ca in perioada de criza trebuie sa avem 50%. Cred ca nu ne-a prins bine criza.

Shachar Shaine: Eu cred ca trebuie o schimbare de gandire in Romania. Din punctul de vedere al investitorului strain in Romania, oricine a venit a venit fiindca se puteau face bani buni fara ajutorul nimanui. A fost un mediu de business bun si toate companiile au facut profituri si business-uri extraordinare. Acum, daca guvernul ar gandi ca anul trecut, niciun investitor n-ar veni sa investeasca aici fiindca infrastructura este asa cum este; din Ungaria in Europa faci cu un camion 2-3 ore, in Romania isi trebuie o zi. Capitalul uman e mai usor de gasit si relativ bun, dar birocratia este infernala. In loc sa dureze o investitie sase luni, dureaza trei ani; nicio piata nu te asteapta pe tine trei ani. Din alt punct de vedere, se poate exporta foarte mult. Noi vorbim de agricultura, dar peste 80% din materia prima este importata, nu cumparam grau si malt de aici, porumbul este la jumatate de capacitate de procesare in Romania, si daca intrebam expertii, vor spune ca este un sol foarte bun. De ce nu s-a dezvoltat agricultura? Te duci in apropiere de Bucuresti si orice taran cauia ii vei spune ca vrei sa faci agricultura acolo si sa ii cumperi un metru patrat la 0,5 euro va spune ca asteapta pe cineva din imobiliare cu o oferta de 8–10–15 euro/mp. Taranul a asteptat sa vina un investitor mare sa cumpere pamantul si l-a lasat asa, nu a investit in sistemul de irigatii. Romania a pierdut foarte multi investitori in ultimii 2-3 ani fiindca nu a fost atractiva. Dar daca ne gandim la export, avem un avantaj. Forta de munca este mai ieftina, oamenii sunt capabili. Noi exportam in acest an mult mai mult decat anul trecut, pentru ca ne forteaza piata. Daca piata locala este blocata, cauti alte posibilitati si din punctul de vedere al competitivitatii putem, ca pret.

Radu Stoicoviciu: Sunt perfect de acord ca una dintre solutiile pe care le avem in momentul de fata este cresterea atractivitatii Romaniei. Problema este cum am putea sa reusim acest lucru. Ca sa exprim atractivitatea si printr-o expresie valorica, am sa va povestesc o experienta traita cu unul din clientii mei traditionali, o firma de private equity. Prin natura organizatiei, traieste din cumparari si vanzari de societati; si firma este interesata sa vina si sa investeasca in Romania. In ianuarie 2009 l-am sunat pe corespondentul meu de acolo si l-am intrebat daca este interesat in continuare sa vina si sa investeasca intr-o tara ca Romania si a zis ca da. Dar ce te guverneaza in momentul de fata, care este gandirea care o ai in spate? – l-am intrebat. Mi-a raspuns ca s-a schimbat un singur lucru in strategia lor, dincolo de elementele de natura sectoriala. S-a luat decizia de a creste profitul capitalului investit de la 35% la 50% pe an. Cu alte cuvinte, o selectivitate extrema a celor care detin capitaluri inspre zonele unde se duc si investesc. Romania, ca de altfel orice concurent al sau, va trebui sa isi creasca atractivitatea in asemenea mod incat sa poata sa raspunda unor astfel de solicitari, de genul recuperarii investitiei in doi ani.