Apoi, după asigurători şi fermierii care fac agricultură de precizie, de tehnologia lor se pot folosi şi companiile de chimicale care au loturi experimentale. „Sistemul poate genera hărţi VRA (variable rate prescription maps) pentru tratamentul eficient al culturilor”, spune Pompieru. După astfel de analize, fermierii ar putea doza corect tratamentul în concordanţă cu nivelul de sănătate al plantelor. Potrivit antreprenorului, investiţia s-a plasat în jurul a 15.000 de euro, iar amortizarea s-a făcut în trei luni de la înfiinţare. Soluţia de monitorizare oferită de români l-ar costa pe client 1 euro pe hectar pe an, iar investiţia ar urma să se recupereze încă din primul an, este de părere Pompieru.

Pentru anul în curs, el vrea să deschidă un birou în Germania, să mute producţia tot acolo; a plănuit şi să dezvolte o dronă specială. cu autonomie mare, capabilă să împrăştie chimicale pe câmpuri. Şi următoarele pagini ar putea fi umplute cu exemple de afaceri, start-up-uri şi  încercări de a transforma agricultura românească într-un domeniu ticsit de elemente hi-tech, dar o să mă limitez la a mai trece în revistă alte trei start-up-uri: UrbanGardener, Tarabos şi eRomânesc. Primul proiect oferă un turn ce permite cultivarea legumelor printr-o tehnologie ce nu necesită pământ, folosind doar soluţii nutritive dedicate. Dispozitivul se bazează pe alimentarea automată a plantelor cu apa încărcată cu nutrienţi, în funcţie de parametrii monitorizaţi. Tarabos este o aplicaţie ce conectează direct micii fermieri cu persoanele interesate de cumpărarea produselor agricole de la producător, iar eRomânesc creează o comunitate a consumatorilor pasionaţi de susţinerea agriculturii româneşti, conectând producători, magazine şi clienţi prin intermediul unei aplicaţii.

Trecerea de la agricultura tradiţională la un hi-tech se va face treptat, în condiţiile în care în Romania sunt foarte mulţi fermieri care au priorităţi de supravieţuire, “găsirea unor utilaje performate la preţuri accesibile, lupta pentru obţinerea subvenţiilor de la stat, negocierea unui preţ de vânzare al cerealelor care să le permită să-ţi recupereze invesţiile. Atâta timp cât se luptă cu astfel de probleme, informatizarea nu are cum să fie o prioritate”, este de părere Sorin Petcu.

Prezentul agriculturii româneşti nu se află chiar într‑un loc bun, însă chiar şi în condiţiile acestea ţara noastră este unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din lume. Totuşi, cu un interes mai mare al fermierilor faţă de tehnologie şi prin stimularea asocierilor, sectorul agricol are un potenţial de creştere uriaş.

SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI AGRICULTURII

AGRICULTURA 1.0

La începutul secolului XX, exista un sistem de agricultură ce presupunea mult efort şi productivitate scăzută. Hrănirea populaţiei era posibilă, dar a fost necesar un număr mare de ferme mici şi de implicarea unui sfert din populaţie pentru a lucra în domeniu. De asemenea, s-a produs mecanizarea, trecându-se de la utilizarea tracţiunii animale la tracţiune motorizată.

AGRICULTURA 3.0

sau agricultura de precizie a început odată cu utilizarea de către public a semnalelor GPS, folosite anterior doar de armată. Primele soluţii automate de direcţie au apărut la sfârşitul anilor ’90. Pe parcursul următorilor ani, precizia de orientare a vehiculelor a fost îmbunătăţită. În aceeaşi perioadă au apărut primele software-uri pentru fermieri şi tehnologia de monitorizare a flotei de vehicule agricole. Agricultura 3.0 poate fi văzută drept o introducere treptată a unor tehnologii mai avansate şi mature, de precizie agricolă. Accentul este mutat de la eficienţă pură la reducerea costurilor pentru rentabilitate. De asemenea, s-au produs îmbunătăţiri la nivelul genetic al soiurilor.

AGRICULTURA 2.0

Cunoscută ca „revoluţia verde”, această etapă a început la sfârşitul anilor 1950, când practicile şi instrumentele agronome precum pesticidele sintetice, îngrăşămintele, maşinile specializate au reuşit să crească agresiv producţia agricolă.

AGRICULTURA 4.0

Reprezintă un avânt al agriculturii de precizie datorită ieftinirii şi avansului mai multor tehnologii precum: senzori şi microprocesoare mai ieftine şi mai precise, perfecţionarea cloudului şi IoT şi utilizarea undelor radio pentru transmisia de date şi analizarea şi procesare de volume mari de date. Azi sunt folosiţi numeroşi senzori pentru umiditate, luminozitate sau PH, există capabilităţi de automatizare cum ar fi irigarea sau plantarea de seminţe sau computere integrate în vehicule. Această etapă ar trebui să deschidă calea pentru următoarea evoluţie a agriculturii: operaţiuni aeriene fără pilot, sisteme de decizie automată, roboţi şi inteligenţă artificială.