Astfel, fermierii ar trebui să se uite mai mult la ştiinţă şi mai puţin la învăţăturile strămoşilor. De altfel, conform datelor Comisiei Europene, 96,4% dintre fermierii români au declarat că şi-au însuşit cunoştinţele în domeniul agricol strict pe baza experienţei practice, faţă de 70,9% dintre fermieri la nivelul Uniunii Europene. Aşadar, majoritatea fermierilor români nu au avut parte de instruire în domeniul agricol, spre deosebire de Italia, unde în jur de 90% din fermieri au avut parte de instruire de bază, sau în Cehia, unde 34,6% dintre fermieri au primit o instruire completă. Totuşi, tot mai mulţi tineri preiau fermele de la părinţii lor, iar aceştia au avut contact mai des cu tehnologia. „Cei tineri sunt mai deschişi la tehnologie, mai ales cei care au studiat la universitate, care folosesc smartphone-uri, calculatoare. Pentru ei este foarte uşor să se adapteze”, spune Bogdan Chirvăsuţă, customer support engineeer la VitalFields, o platformă online destinată gestionării afacerilor din domeniul agricol.

Un exemplu al beneficiilor tehnologiei, dat de membrii start-up-ului Yardlabs, este al unui un american din California care practica agricultură din pasiune şi învăţase cum să aibă grijă de vie de la tatăl său. După ce a implementat o soluţie hi-tech cu senzori, a aflat că el uda prea mult via, în condiţiile în care apa în California este foarte scumpă. Astfel, şi-a redus consumul de apă cu 25% şi a economisit bani, amortizându-şi investiţia foarte repede. Este un exemplu minor, dar unul care se multiplică de-a lungul globului şi care ar putea fi aplicat foarte bine şi în România, propulsând economia ţării.

BUBE MULTE. POTENŢIAL URIAŞ

Importanţa agriculturii a scăzut în România în ultimii 20 de ani, dar joacă în continuare un rol cheie în ecosistemul economiei ţării, având o contribuţie de 5% în Produsul Intern Brut al ţării. Această pondere a tot scăzut în ultimii 20 de ani: de la 22,6% în 1993 la sub 5% din PIB în 2015. Reducerea a venit pe fondul transformării structurale a economiei româneşti, de la una preponderent industrial-agrară la una bazată în principal pe servicii.

Cu toate acestea, agricultura are o importanţă ridicată în structura PIB, de trei ori şi jumătate mai mare decât media europeană; în plus, în 2014, agricultura angaja 27,3% din populaţia activă a României, de peste şase ori mai mult decât media europeană de 4,4% din populaţia activă. Asta în condiţiile în care în 1993 aproape acelaşi număr de oameni ca în 2014 lucrau în agricultură, dar acum ponderea domeniului în PIB a scăzut de peste patru ori în această perioadă, semnalând pierderi importante de eficienţă, după cum arată un raport al PwC. „Practic, valoarea adăugată brută pe persoană ocupată în agricultură se ridica în 2015 la doar 54% din media Uniunii Europene, iar situaţia este şi mai îngrijorătoare dacă ne raportăm la ţările din Europa de Vest. Valoarea adăugată brută generată de o persoană ocupată în agricultură în România este de doar 16% din cea generată în Franţa, respectiv 34% din cea generată în Spania”, arată raportul firmei de audit şi consultanţă.

Cu toate acestea, România este una dintre ţările europene cu cel mai ridicat potenţial în sectorul agricol, având a şasea cea mai mare suprafaţă agricolă utilizată dintre ţările UE, însă se confruntă cu un randament foarte scăzut al producţiei agricole. Deşi cea mai mare parte a suprafeţei cultivate este utilizată pentru cereale, acestea generează mai puţin de 25% din valoarea producţiei agricole totale (estimată în 2015 la 13,6 miliarde de euro). „Având în vedere suprafaţa agricolă vastă şi rata de utilizare rezonabilă din România, este clar că randamentul producţiei este principalul factor limitator al sectorului agricol”, a spus Bogdan Belciu, partener, servicii de consultanţă pentru management, PwC România, coordonatorul studiului. Potrivit Ministerului Agriculturii, la valoarea totală a producţiei ramurii agricole, sectorul vegetal contribuia în anul 2015 cu  63,4% iar cel zootehnic cu cca. 35,4%.

Deşi avem una dintre cele mai mari suprafeţe agricole din Europa, ţara noastră are o mărime medie de exploataţie, similară cu Malta sau Cipru, ţări cu suprafeţe agricole mult mai mici decât cea a României. Un motiv pentru care acest lucru este posibil îl reprezintă fragmentarea exploataţiilor agricole, în condiţiile în care majoritatea (75%) dintre fermele din ţară au sub 2 hectare, iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din total suprafaţă agricolă utilizată. La polul opus, fermele cu dimensiuni de peste 100 hectare reprezintă doar 0,5% din numărul total, dar exploatează 49% din suprafaţa agricolă. În occident, segmentul fermelor mijlocii este predominant. Conform celei mai recente Anchete Structurale în Agricultură a INS pentru care deţinem informaţii,  numărul total al exploataţiilor agricole era în 2013 de circa 3630 mii, cu o suprafaţa agricolă utilizată de 13,056 milioane ha.

„Franţa şi Cehia, ţări cu randamente mari la producţia agricolă, au peste 29% din totalul de ferme reprezentat de ferme de peste 50 de hectare; ponderea mare de ferme de peste 50 ha le oferă avantaje precum economii de scară, abilitatea de a atrage fermieri pregătiţi, acces facil la finanţare şi implicit tehnologizare mai rapidă”, a precizat Bogdan Belciu. În România, fermele mici au marje de profit mari pe când fermele mari au chiar o marjă de profit negativă, în condiţiile în care fermele folosesc utilaje mai mari, mai eficiente şi mai productive decât cele mici şi au o putere de negociere mult mai mare cu furnizorii, arată datele societăţii de consultanţă şi audit financiar FinExpert, prezentate în cadrul evenimentului Aider, dedicat agriculturii durabile. Astfel reiese că fermele foarte mari au avut o marjă de profit de -2,1% în 2014 şi -3,8% în 2015, în timp ce fermele medii şi mici au avut marje de profit pozitive.

Fermele medii au avut o marjă de profit de 6,2% în 2015 şi fermele mici 11%.  Astfel, potrivit datelor, cu cât fermele sunt mai mari, cu atât marja de profit scade, ajungand chiar să fie negativă. „Acest lucru se întâmplă tocmai din cauza scăpărilor apărute pe procesul de producţie şi a unei organizări deficitare, fiind implicate foarte multe utilaje”, este de părere Ştefan Stănescu, fondatorul Agriso, platformă de administrare a fermelor.