„Gradul de digitalizare nu este foarte mare, însa tendinţa de adopţie pentru tehnologie şi pentru automatizare este în creştere. Centralizarea informaţiilor, de la datele transmise de utilajele agricole moderne până la informaţiile colectate de la prognozele meteo, creeaza un ocean de date în care companiile sunt nevoie să navigheze şi să îşi adminsitreze resursele, iar acest lucru îl pot face doar cu suportul unui sistem informatic integrat”, spune Sorin Petcu, director comercial TotalSoft, care dă exemplul unui sistem care oferă informaţii în timp real despre productivitatea persoanei care conduce o combină, „reducând costul pe oră pentru utilizarea maşinii agricole prin scaderea consumului de motorină şi reducerea timpului de lucru în câmp”.

La începutul articolului am vorbit despre senzori, drone, date, cloud şi algoritmi, dar dotările tehnologice ale exploataţiilor agricole din România sunt rudimentare, la nivelul anilor 1950-1970. Mai puţin de 2% din fermele din ţară dispun de un tractor. Principala piedică în calea dotării tehnologice a agricultorilor români o reprezintă suprafaţa redusă a exploataţiilor agricole, care nu permite utilizarea eficientă a mijloacelor tehnologice moderne şi nici nu justifică investiţia în acestea, prin prisma recoltelor obţinute, arată raportul PwC. Conform informaţiilor ministerului agriculturii, tractoarele agricole existente în 2015, circa 199,2 mii bucăţi, acopereau o suprafaţă arabilă de circa 47,2 ha per tractor fizic, faţă de situaţia anului 2007 când suprafaţa arabilă per tractor fizic era de circa 54,1 ha.

TotalSoft are servicii IT destinate agriculturii prin intermediul Charisma. Compania are 22 de clienţi, cu peste 5000 de hectare, care „activează strict în domeniul agricol, companii care utilizează Charisma în special pentru gestionarea activităţii specifice (producţia vegetală, zootehnie, trade de cereale, siloz etc.)”.

România este mult în urma altor ţări europene şi din punctul de vedere al sistemului de irigaţii, în condiţiile în care secetele afectează frecvent peste 50% din terenul agricol, dar numai 12% din aceste suprafeţe dispun de irigaţii viabile. Principalele probleme care limitează dezvoltarea sistemului sunt: fragmentarea ridicată a exploataţiilor agricole (care rezultă în multe ferme de dimensiuni mici şi foarte mici, ce nu dispun de resursele economice necesare pentru repornirea sistemelor de irigaţii), proiectarea sistemelor de irigaţii pentru exploataţii extinse (în condiţiile în care în prezent gradul de fragmentare a exploataţiilor agricole este foarte ridicat), infrastructura şi echipamentele de irigaţii învechite.

O altă problemă actuală identificată de PwC este evaziunea fiscală. În prezent, aproximativ 85% din totalul forţei de muncă din agricultură este nesalariată, lucrând pe propriile exploataţii agricole de subzistenţă. Prin contrast, ponderea medie a lucrătorilor nesalariaţi din sectorul agricol în UE este de 72%, iar în unele state chiar cu mult mai redusă (50% în Spania, 63,1% în Franţa, 55,8% în Germania). „Ţările cu cei mai mulţi lucrători salariaţi în agricultură sunt cele care înregistrează şi cea mai ridicată valoare adăugată brută generată la nivel de lucrător. Toate acestea conduc către problema fundamentală cu care se confruntă agricultura românească, anume productivitatea scăzută a muncii şi implicit randamentul relativ mic al producţiei agricole”, declară Bogdan Belciu.

Potrivit datelor Consiliului Fiscal, sectorul agricol are a doua cea mai mare pondere din evaziunea fiscală totală din România: 9%, care înseamnă aproximativ 1,7 miliarde de euro. Segmentul din agricultură în care acest tip de evaziune fiscală se manifestă cel mai puternic este cel al vânzării produselor agricole primare, mai ales cereale, legume şi fructe. Producătorul vinde producţia direct din câmp şi aceasta ajunge la consumatorii finali la un preţ de câteva ori mai mare, iar sumele nedeclarate între momentul cumpărării de către intermediar şi vânzarea finală intră în evaziune.

TINERII, MOTOR PENTRU AGRICULTURA 4.0

România nu este fără speranţă în ceea ce priveşte digitalizarea agriculturii; am identificat câţiva români care au planuri măreţe pentru sectorul agricol. Un exemplu al implementării noutăţilor tehnologice îl reprezintă Agriso, o platformă menită să uşureze administrarea unei ferme şi în acelaşi timp să eficientizeze operaţiunile, creaţia a doi veri din Dolj. Agriso este un start-up ce a dezvoltat o platformă care monitorizează terenurile, utilajele, rotaţia culturilor, măsurători ale solelor (suprafaţă de teren cultivată cu aceeaşi specie de plante agricole), dar şi măsurători ale operaţiunilor efectuate în câmp zi de zi ca suprafaţă lucrată, monitorizarea utilajelor, viteza sau numărul de ore în care a staţionat operatorul cu motorul pornit, prin intermediul căreia se pot trimite declaraţii APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) sau ţine evidenţa cantităţilor recoltate din fiecare solă sau a celor mai productive soiuri.

Agriso a pornit acum trei ani în cadrul fermei Agromec Visina, judeţul Dolj,unde Ştefan Stănescu administrează 3.600 de hectare de teren în arendă. Ca şi în cazul majorităţii start-up-urilor, prin soluţia sa Stănescu a vrut să rezolve o problemă: solele erau fragmentate, fiind dispuse pe opt localităţi; în plus, îi era greu să se asigure că utilajele mergeau conform planului. „Faptul că la acea vreme nu exista o soluţie completă de management şi monitorizare pentru ferme ne-a determinat pe mine şi pe Mihai Stănescu, vărul meu, care este pasionat de programare, să punem bazele aplicaţiei Agriso”, povesteşte fermierul de 28 de ani, cu master în economie europeană şi cu un alt master în management agricol obţinut la USAMV Bucureşti.  Vărul său, Mihai Stănescu, în vârstă de 22 ani, este student în cadrul Facultăţii de Cibernetică a ASE Bucureşti.