FAMILIA OMULUI DE AFACERI MARIUS ILIEV ŞI ANTREPRENORUL RADU BUGICĂ

NUME CRAMĂ: VITICOLA SARICA NICULIŢEL

LOCALIZARE: DOBROGEA

SUPRAFAŢĂ: 400 HA

PRODUCŢIE: CÂTEVA MILIOANE DE LITRI

ALTE INFORMAŢII: ANTREPRENORII AU CUMPĂRAT PRODUCĂTORUL DE VIN DE LA COMPANIA SPANIOLĂ INVARSA. ÎN MOMENTUL ACHIZIŢIEI BUSINESSUL ERA ÎN INSOLVENŢĂ

ALTE AFACERI: RADU BUGICĂ ESTE CEL CARE CONDUCE DE PESTE UN DECENIU ACTIVITATEA FONDULUI AMERICAN DE INVESTIŢII SIGMA BLEYZER. ILIEV AFIRMĂ CĂ ÎN AFARĂ DE ACEST BUSINESS ARE ŞI AFACERI ÎN DOMENIUL IMOBILIAR ŞI AL ENERGIEI VERZI.

BUSINESS PENTRU BUSINESS

CEI MAI MULŢI ANTREPRENORI CARE PARIAZĂ PE VIN CA BUSINESS SECUNDAR AFIRMĂ CĂ O FAC DIN PASIUNE. DE ALTFEL, CU CÂTEVA HECTARE SAU CHIAR ZECI DE HECTARE, ACESTE CRAME BOUTIQUE AŞTEAPTĂ PROFITUL CHIAR ŞI MAI BINE DE UN DECENIU. TOTUŞI, EXISTĂ ŞI OAMENI DE AFACERI CARE AU SIMŢIT POTEŢIALUL DE BUSINESS AL ACESTUI DOMENIU. CINE? DIRECTORUL CARE A VÂNDUT COVALACT CĂTRE LACTALIS ÎMPREUNĂ CU UN ALT ANTREPRENOR ROMÂN.

Familia omului de afaceri Marius Iliev şi executivul român Radu Bugică, cel care conduce de peste un deceniu activitatea fondului american de investiţii Sigma Bleyzer, au cumpărat producătorul de vin Viticola Sarica Niculiţel, în insolvenţă, care deţine 400 de hectare de viţă de vie. Antreprenorii spun că vor ca în 5-7 ani să ajungă în topul celor mai mari producători locali de vin, momentan compania realizând „câteva milioane de litri anual“.

Antreprenorul Marius Iliev afirma recent că atât el, cât şi Bugică au investit în acestă afacere din pasiune, dar mai ales pentru că au simţit potenţialul afacerii, fiind cea mai veche podgorie din Dobrogea, cu un terroir potrivit. Şi suprafaţa a fost suficient de mare pentru un business de volum. Prin comparaţie, alţi antreprenori pornesc la drum cu doar 5-10 hectare şi se poziţionează pe segmentul premium din start. Acum Viticola Sarica Niculiţel produce deja vin pentru mai multe segmente de piaţă, branduri precum Sarica sau Caii de la Letea fiind în portofoliul companiei. Producătorul are atât vinuri pe segmentul de jos al pieţei, cât şi pe cel premium.

Preţul la raft al vinurilor variază astfel de la 17 la 65 de lei. „Acoperim mai multe segmente de piaţă, în special zona clienţilor cu venituri medii şi premium”, spunea recent Marius Iliev. Vinurile companiei sunt vândute în Carrefour, Metro, Selgros şi Auchan, iar negocieri se poartă şi cu alţi retaileri. Compania lucrează şi cu o serie de distribuitori şi a ajuns şi în HoReCa, conform lui Iliev.

Omul de afaceri afirmă că în afară de acest business are şi afaceri imobiliare şi în energie verde. Numele său este legat însă şi de cel al producătorului de carne de pui Tec Miaco, care a intrat în faliment acum circa un deceniu şi a fost vândut în procesul de lichidare al afacerii.

Radu Bugică este cel care conduce activitatea fondului de investiţii american Sigma Bleyzer în România, un investitor discret, cunoscut ca acţionarul producătorului de lactate Covalact. Afacerea a fost vândută însă recent către gigantul francez Lactalis într-o mutare de câteva zeci de milioane de euro.

Antreprenorii români au cumpărat compania Viticola Sarica Niculiţel în urmă cu mai bine de un an de la compania spaniolă Invarsa, deţinută de omul de afaceri Alfonso Cadaval. Spaniolii au cumpărat vie în podgoria Niculiţel, cea mai veche din Dobrogrea, în urmă cu mai bine de un deceniu şi au anunţat planuri mari. Ulterior însă, compania a intrat în insolvenţă, iar familia lui Marius Iliev şi Radu Bugică au intrat în acţionariat. Iliev spunea recent că s-au realizat o serie de investiţii în vie şi în capacitatea de producţie, iar crama a ajuns să producă milioane de litri de vin pe an. „Ţinta noastră este să ajungem între primii jucători din piaţă în următorii 5-7 ani. Este un business care creşte lent, iar acum suntem în perioada de consolidare.“

Compania Viticola Sarica Niculiţel a terminat 2016 cu afaceri de 2 mil. lei şi o marjă netă de profit de peste 25%. Iliev nu oferă date privind valoarea investiţiei, afirmând că, fiind vorba de o preluare din insolvenţă, suma „nu este semnificativă“. Au fost investiţi alţi bani într-o fabrică nouă de procesare a vinului, însă antreprenorul nu oferă cifre. Oamenii de afaceri au preluat via, însă terenul pe care este aceasta plantată este 50% în concesiune de la Agenţia Domeniile Statului şi 50% în proprietate. Deşi acum businessul este în plin proces de consolidare, Iliev spune că pe viitor se gândeşte să mai cumpere viţă de vie.  

NUME CRAMĂ: AVINCIS

LOCALIZARE: PODGORIA DRĂGĂŞANI

SUPRAFAŢĂ: 40 HA

PRODUCŢIE 2016: 200.000 DE STICLE DE VIN

ALTE INFORMAŢII: A FOST UNA DINTRE PRIMELE CRAME LOCALE CARE AU PARIAT ŞI PE O FACILITATE PROPRIE DE CAZARE, CU O CAPACITATE ASTĂZI DE 28 DE PERSOANE ÎN REGIM DOUBLE SAU 14 PERSOANE ÎN REGIM SINGLE, RESPECTIV ZECE CAMERE ŞI TREI APARTAMENTE.

ALTE AFACERI: FAMILIA STOICA ACTIVEAZĂ PE PIAŢA AVOCATURII

MOŞTENIRE DE FAMILIE

POVESTEA AVINCIS ÎNCEPE ÎN URMĂ CU UN SECOL, CEL MAI NOU CAPITOL SCRIINDU-SE CHIAR ACUM. VINUL, AVOCATURA ŞI REGIA DE FILM PAR FIECARE ELEMENTELE UNUI ALT PUZZLE, ÎNSĂ DE FAPT SUNT PĂRŢI IMPORTANTE ÎN POVESTEA CRAMEI PE CARE FAMILIA STOICA O DEŢINE PE DEALURILE DIN DRĂGĂŞANI.

Povestea familiei Stoica şi a businessului de vinuri pe care îl controlează astăzi are toate elementele necesare pentru a fi subiectul unui film. Regia ar putea fi semnată chiar de Andreea Micu, fiica avocaţilor Cristiana şi Valeriu Stoica, aceasta fiind o altă pasiune de-a ei, dincolo de avocatură sau vinuri. Avocata Andreea Micu este implicată zi de zi în businessul cu vin Avincis. Când era mică, era pasionată de regie şi film, dar de-a lungul anilor planurile de carieră s-au schimbat.

Cristiana Stoica a fondat în 1995 împreună cu soţul său Valeriu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii. Tot împreună cu familia, câţiva ani mai târziu, a luat decizia de a restaura domeniul viticol de la Drăgăşani, cu o istorie de peste un secol, fiind înfiinţat în 1905.

Familia Cristianei Stoica, soţia lui Valeriu Stoica, a devenit în 1927 proprietara domeniului, care după 1950 a intrat în posesia statului român odată cu instaurarea regimului comunist. L-au redobândit după 1990, iar în 2007 familia Stoica a început proiectul de restaurare a domeniului, care a inclus plantarea viţei de vie, refacerea conacului şi construcţia cramei. În 2011 a avut loc lansarea oficială a cramei şi au apărut primele vinuri pe piaţă, din recolta anului 2010.

„Numele Avincis are o semnificaţie aparte pentru noi. A este iniţiala numelui meu şi a numelui fiului meu. V vine de la Valeriu, I vine de la Irinel, al doilea nume al mamei, iar CIS sunt de asemenea iniţialele mamei. Numele cuprinde şi cuvântul cheie «vin»”, spunea anterior Andreea Micu. La Drăgăşani, familia Stoica cultivă printre altele şi soiuri dintre cele plantate în urmă cu 100 de ani: Muscat Otonel, Tămâioasă Românească, Crâmpoşie, Sauvignon Blanc.

„Avem 40 de hectare plantate şi ne extindem pentru că vedem că există interes atât din partea consumatorilor locali, cât şi din partea partenerilor de la export“, povesteşte Andreea Micu.

Primele exporturi au fost realizate la trei-patru ani de la momentul în care familia Stoica a produs primul vin Avincis, printre pieţe numărându-se China, Belgia şi Japonia. Acum compania participă la târguri internaţionale în Marea Britanie şi Germania pentru a atrage noi parteneriate.

Andreea Micu afirmă că vrea să mai crească ponderea exporturilor, dar nu foarte mult, până la 30-40% din business, pentru că vrea totodată să îşi consolideze poziţia pe piaţa locală.

„În România suntem prezenţi atât în retail cât şi HoReCa, vinurile noastre fiind listate în 700 de puncte de vânzare din HoReCa, fie ele restaurante, baruri sau magazine specializate.“ În retail Avincis este prezent în Carrefour, Auchan şi în magazinele Mega Image mari.

Avincis a produs anul trecut 200.000 de sticle, mai mult cu o treime faţă de 2015. Producţia este în creştere, dar Andreea Micu afirmă că nu vrea să dezvolte prea mult businessul pentru a rămâne pe segmentul premium. „La noi, culesul viţei de vie se face manual, în lădiţe de maximum 18 kg, pentru ca boaba să rămână intactă. Iniţial strugurii trec printr-un proces de sortare în vie şi apoi sunt sortaţi iar, manual, pe bandă. Dacă am creşte prea mult, nu am mai reuşi să facem asta.“

Cifra de afaceri a Avincis s-a apropiat de 1 mil. euro anul trecut şi se autosusţine, spune Andreea Micu. „Profitul este reinvestit.” Via nu este un domeniu care aduce venituri imediat, trebuie să ai răbdare să aştepţi chiar şi peste zece ani până la obţinerea unui profit, completează ea. Un alt pariu al familiei Stoica este enoturismul. Avincis a fost totodată una dintre primele crame locale care au pariat şi pe o facilitate proprie de cazare, cu o capacitate astăzi de 28 de persoane în regim double sau 14 persoane în regim single, respectiv zece camere şi trei apartamente.

Designul camerelor şi al apartamentelor este de tip modern, minimalist, cu elemente de mobilier contemporane, dar şi cu accente olteneşti locale: covoare, farfurii de Horezu sau unelte de lucru ţărăneşti. Chiar şi jocurile de culori din gresie amintesc de covoarele olteneşti. Iar fiecare cameră sau apartament poartă numele unuia dintre vinurile produse de crama Avincis: Crâmpoşie selecţionată, Negru de Drăgăşani, Tămâioasă românească, Merlot sau Cuvée grandiflora.

Andreea Micu conchide prin a spune că vizitele la cramă pot fi presărate cu momente pitoreşti. În timpul unei plimbări pe domeniu, în timp ce admiri superbul apus de soare, îţi poate tăia calea un iepure sălbatic sau chiar o vulpe. „Mistreţii au obiceiul să intre în vie şi să provoace stricăciuni, astfel încât am fost nevoiţi să găsim diferite metode să îi ţinem departe. De pildă punem un aparat de radio care difuzează muzică, la căderea serii, între rândurile de vie.“ 

VIRGIL HARABAGIU

NUME CRAMĂ: LICORNA WINEHOUSE

LOCALIZARE: PODGORIA DEALU MARE

SUPRAFAŢĂ: 20 HA

INVESTIŢII: PESTE 3 MILIOANE DE EURO

PRODUCŢIE: CIRCA 130.000 DE LITRI

ALTE AFACERI: MAI MULTE RESTAURANTE ŞI HOTELURI ÎN SINAIA

AFACERI ASORTATE

UN VIN BUN SE POTRIVEŞTE DE MINUNE CU O CINĂ COPIOASĂ SAU CU O VACANŢĂ RELAXATĂ. AŞA S-A GÂNDIT PROBABIL ŞI OMUL DE AFACERI VIRGIL HARABAGIU, CARE CONTROLEAZĂ MAI MULTE RESTAURANTE ŞI HOTELURI ÎN SINAIA ŞI ŞI-A COMPLETAT PORTOFOLIUL CU UN PRODUCĂTOR DE VINURI PREMIUM DIN ZONA DEALU MARE.

Licorna WineHouse este un producător de vin din zona viticolă Dealu Mare, de lângă Bucureşti. În forma sa actuală, businessul şi crama sunt noi pe piaţă, mai exact se află în primii ani de viaţă. Localnicii spun că, în urmă cu mai bine de 100 de ani, soţii Nicolae şi Elena Nicolau au hotărât să-şi construiască o cramă pe acest loc. Nicolae Nicolau îl visase pe domnitorul Constantin Brâncoveanu, care îi cerea să clădească o cramă unde să facă un vin negru precum cocoşul pe care îl avea în curte, povesteşte Gabriel Lăcureanu, enologul de la Licorna WineHouse.

Vinul negru, solicitat în vis de domnitor, se face şi în prezent; crama nu a ieşit din basm şi poartă numele de Licorna WineHouse. „Conacul ce face parte din complexul Licorna WineHouse a aparţinut familiei Nicolau. La subsol se afla pivniţa”, spune Gabriel Lăcureanu. Locul este folosit pentru maturarea vinurilor în 84 de baricuri (butoaie de stejar de 225 l) şi pentru catifelarea vinului roşu în budane de 2.000 de litri şi de 3.000 de litri. Conacul a fost construit între anii 1907 şi 1909 cu pietrari italieni care, în acele vremuri, erau învăţători în arta sculpturii pietrelor pentru localnicii din zona Tohani.

„Crama, aşa cum poate fi admirată în prezent, a fost deschisă în 2013, însă locul s-a îmbogăţit de poveste mulţi ani înainte ca Licorna să fie o inspiraţie pentru nume.“ În acest moment, Licorna WineHouse nu are spaţii de cazare destinate turiştilor care vin să viziteze crama şi să deguste vinurile.

La degustările de la Licorna WineHouse din zona Dealu Mare, grupurile de turişti români şi străini numără maximum 20 de persoane, pentru ca experienţa degustării să fie pe măsura aşteptărilor, pentru ca toate întrebările să primească răspuns şi pentru ca, după vizită, fiecare turist să rămână cu informaţiile necesare pentru a putea degusta şi aprecia şi acasă un vin. Vizita începe cu prezentarea centrului de vinificaţie, a fluxului tehnologic, a pivniţei construite în 1909 şi abia apoi se ajunge la degustarea a şase vinuri din gamele cramei.

Producătorul deţinut de Virgil Harabagiu a ajuns să producă anual circa 130.000 de litri de vin sub branduri precum Licorna, Serafim, Bon Viveur; în HoReCa preţul unei sticle variază între 45 şi 180 de lei. „Producem circa 100.000 de sticle de vin, iar restul de circa 50.000 de litri este vin bag-in-box pe care îl vindem către restaurante, iar acestea îl marchetează ca vinul casei“, spune Gabriel Lăcureanu. Vinurile sunt vândute în special în HoReCa, însă circa 5-10% din totalul producţiei ajunge şi pe rafturile magazinelor. Acum compania colaborează cu discounterul german Lidl, după ce anterior a avut un parteneriat şi cu lanţul de supermarketuri Mega Image.

Crama nu are şi exporturi pentru că, spune Lăcureanu, exporturile nu îi ajută pe producătorii români, ţara având o imagine proastă peste graniţă. Piaţa locală este văzută ca un producător de volum, cu vinuri ieftine.

Investiţiile în businessul Licorna WineHouse au fost de peste 3 milioane de euro, însă o parte din bani au venit din fonduri europene, viţa de vie fiind replantată acum circa un deceniu, când a început programul de reconversie. „Licorna are 20 de hectare de viţă de vie, o parte plantate cu soiuri albe, respectiv Fetească regală, Sauvignon blanc, Tămâioasă românească şi Chardonnay, iar o parte cu soiuri roşii, Merlot, Fetească neagră şi Cabernet“, potrivit enologului.

Virgil Harabagiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, despre care există puţine informaţii, are mai multe restaurante şi hoteluri în Sinaia (hotelurile Anda şi Bucegi, precum şi Cabana Schiorilor) şi a deschis recent şi un wine bar sub numele de Licorna, tot în acelaşi oraş de pe Valea Prahovei. Totuşi, în pofida numelui, acesta nu vinde exclusiv produsele Licorna, pentru că, spune Lăcureanu, clientul are nevoie de varietate.

„Acest tip de afacere necesită investiţii mari şi produce bani târziu. Munceşti un an pentru a produce vin doar două luni. Mai mult, de la primele vinuri produse, trebuie să aştepţi câţiva ani până să poţi să le vinzi“, explică enologul, care crede că vinul atrage iniţial emoţional, însă în timp trebuie transformat în afacere.