Valoarea unei afaceri din vinificaţie nu stă numai în podgorii, instalaţii de prelucrare, cifre de afaceri sau profit, ci şi în comorile ce stau ascunse în pivniţe. Vincon are 11 crame, dintre care două sunt renumite: Paradis şi Beciul Domnesc. Beciul Domnesc este cea mai mare vinotecă profesională din România, având peste 100.000 sticle de vin, cele mai vechi datând din 1949. Crama este monument istoric, inclus în programele de conservare UNESCO; a fost fondată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (deasupra intrării se păstrează caracterele chirilice care fac referire la domnitor şi cel care a construit-o) şi a fost renovată între 1834 -1839, în perioada domniei lui Mihail Sturdza. Crama Paradis, care păstrează rezerva de distilat de vin, este cea mai mare din sud-estul Europei, având peste 4.800 de butoaie din stejar.

Valoarea licorilor celor două crame este greu de estimat, iar Luchi Georgescu spune despre sine că nu este bogată. "Nu adun bani; îmi plac banii când sunt în afaceri, nu să-i văd." Ea argumentează că nu are bani în bănci, ci a investit în afaceri şi califică traiul său de zi cu zi "nici ieftin, nici scump". Punctează, de pildă, că nu are nevoi extravagante, dar şi că nu a avut lipsuri materiale nici în perioada comunistă şi nici nu are planuri mari de cheltuieli personale. "Mi-am cumpărat creme, pantofi, diamante. Dar pe urmă ce să-ţi mai cumperi?"

Luchi Georgescu povesteşte că se împarte cu greu între cele patru afaceri pe care le are, şi, în funcţie de perioade şi priorităţi, alocă mai mult timp uneia sau alteia. Anul acesta şi cel trecut, de pildă, a dedicat cam jumătate din timp unuia dintre cele două hoteluri din Venus, unde a investit câteva milioane de euro. "Anul trecut am terminat hotelul, iar în 2012 am finalizat locurile de joacă, terasele şi restaurantele." Au fost însă ani în care s-a concentrat mai mult pe Meda sau Vincon, după caz. La Meda, compania ce produce preparate din carne, acum se află într-un training ce ar putea dura în jur de doi ani singura fiică a antreprenoarei. De anul trecut, după ce a terminat studiile de Business Administration la Londra, "drumul ei trece prin toate departamentele şi apoi cred că vom avea o discuţie prietenoasă", afirmă Luchi Georgescu, întrebată despre probabilitatea de a-şi lăsa, la un moment dat, afacerile pe mâinile fiicei sale. "Una este să vrei şi să nu poţi, să nu poţi şi să vrei şi alta să poţi şi să vrei. Rămâne să ne exprimăm după ce va avea o idee foarte clară despre ce înseamnă producţia." Despre firma de construcţii, pe care o foloseşte doar pentru a construi şi repara tot ce e necesar pentru celelalte afaceri, spune că i-a "mâncat" prea mult timp şi ar vrea să limiteze această activitate. A pus însă pe roate această firmă pentru că are o înclinaţie către arhitectură şi spune că a făcut personal proiectul de renovare şi amenajare a sediului Vincon.

Pentru Meda antreprenoarea a primit de-a lungul anilor "exagerat de multe oferte", dar n-a putut să înstrăineze nici acea afacere, recunoscând că antreprenorii români sunt foarte ataşaţi de afacerile pe care le-au construit. "Asta îmi place şi îmi dă satisfacţie."