Însă cel mai important aspect în ce priveşte delegarea conducerii de către antreprenori către executivi şcoliţi în multinaţionale este legat de faptul că aceştia diferă foarte mult ca profil de personalitate şi abordare. „Un antreprenor pursânge şi un executiv sunt specii diferite, care nu se pot înţelege. Dacă un antreprenor ar angaja un alt antreprenor la conducerea firmei, lucrurile ar fi mult mai simple.“ Iar dacă în urmă cu zece ani Butunoiu era un adept convins al delegării responsabilităţilor către executivi de carieră, acum spune ferm că îi sfătuieşte pe antreprenori să nu facă aşa ceva: „Nu merge, 90% din cei care au încercat au eşuat. Nu pentru că nu ar fi bine, ci pentru că nu merge în România, unde este cel mai scăzut nivel de încredere din Europa. Iar modelele de delegare se sprijină tocmai pe ideea de încredere. Am ajuns la concluzia că este mai bine să pună în funcţii de conducere rudele, chiar dacă nu sunt cei mai buni specialişti“.

De-a lungul ultimului an, când partea birocratică a poziţiei de conducător a fost lăsată pe mâinile unui manager, proprietarul AdePlast s-a concentrat, povesteşte el, pe găsirea de soluţii pentru extinderea afacerii şi crede că acum compania îşi poate relua ritmul de creştere de doi digiţi. În plus, în acelaşi interval, „am reuşit să-mi sprijin băieţii să înţeleagă şi să-şi asume la rândul lor roluri din ce în ce mai complexe în companie. 2015 mi-a oferit ocazia să lucrez mai mult cu băieţii mei şi să-i ajut să se formeze ca oameni de afaceri, independenţi decizional“, spune Marcel Bărbuţ.

La 26 de ani, Alex Bărbuţ se ocupă de relaţia cu clienţii de retail şi de exporturi spre pieţe ca Moldova, Bulgaria, Austria, Spania sau Anglia. Thomas Bărbuţ are 23 de ani şi este manager de proiecte integrate pentru AdePlast. „Pentru 2016, deşi am ca obiectiv trecerea la creşteri de două cifre ale vânzărilor, îmi propun să fac din al doilea Marcel Bărbuţ (20 de ani) un CFO pentru companie, aceasta fiind şi disciplina în care se pregăteşte la facultate“, spune antreprenorul. Bogdan Pîrvu a anunţat pe mail colaboratorii că „Mandatul meu la conducerea companiei AdePlast se încheie aici“. Ulterior, el a comentat că şi-ar dori să rămână în domeniu; numărul de telefon a rămas însă la managementul AdePlast şi nu a putut fi contactat pentru alte declaraţii.

George Butunoiu consideră că abia peste încă o generaţie antreprenorii români vor avea o altă atitudine faţă de executivii către care delegă conducerea firmei, aşa cum se întâmplă în alte ţări, unde procesul este gradual, dar mai rapid şi mai clar decât se întâmplă acum în România. Specialistul în recrutare de manageri spune că apetitul antreprenorilor pentru a delega responsabilităţi s-a potolit după apariţia crizei, de obicei un astfel de proces fiind caracteristic perioadelor de creştere economică, când sunt posibile mai puţine riscuri.

În rândul antreprenorilor care au făcut încercări repetate de a recruta executivi, Butunoiu îi enumeră pe proprietarii grupului Romelectro, unul din cei mai mari contractori de proiecte energetice din România, cu afaceri estimate la 45 milioane euro anul trecut. Un alt exemplu este EnergoBit, grup specializat în funizarea de echipamente şi servicii pentru industria energetică, care a desemnat-o la începutul acestui an pe Carmen Neagu ca director general; la finalul lui 2015, Mihai Tudor, un executiv cu experienţă de peste 20 de ani în industria IT&C, şi-a depus mandatul din funcţia de CEO al EnergoBit, la nici măcar un an de la numirea în funcţie.

DE PE MARGINE ÎNAPOI ÎN ARENĂ.

Chiar dacă proprietarul AdePlast a numit un CEO, pe parcursul ultimului an nu s-a distanţat de afacere, ci s-a implicat mai mult în proiecte şi decizii punctuale. În schimb, Radu Timiş, proprietarul Cris-Tim, s-a retras de la conducerea firmei şi a lăsat activitatea companiei pe mâinile unor executivi şcoliţi în multinaţionale pe care antreprenorul i-a angajat când s-a retras, în 2004, din afaceri. Povesteşte că s-a hotărât să facă acel pas influenţat de specialiştii în afaceri care începuseră să vină în acea perioadă în România şi care vorbeau despre viitor şi globalizare. S-a gândit că dacă nu schimbă ceva, şansele de supravieţuire ale afacerii erau mici; în plus, auzea o mulţime de poveşti despre ce înseamnă specialiştii din multinaţionale.