„Italia a fost prima ţară unde au mers românii – era mai uşor, poate şi datorită limbii. După 15-18 ani, vorbim deja de a doua generaţie. Copiii născuţi şi crescuţi acolo nu se mai întorc, Italia este ţara lor, ei nu vor mai tri-mite bani în ţară“, explică Daniela Budurea, directorul de ţară al Western Union pentru România şi Bulgaria. Po-trivit unui studiu făcut de un institut de cercetare din Viena împreună cu Fundaţia Soros în anul 2011 şi inclus în raportul Societăţii Academice Române din 2014, cifra economiilor este mult mai mare decât volumul acestor remiteri: la 1.329.000 gospodării de migranţi, un total estimat al economiilor realizate într-un an (septembrie 2010 - septembrie 2011) indica o sumă de aproape 12 miliarde euro, economii cu potenţial de investiţii. Totuşi, lipsa unor stimulente în ţara de origine îi determină pe românii plecaţi în străinătate fie să investească în locuinţe în România, fie să îşi întemeieze afaceri peste graniţe.

„În momentul de faţă vorbim de o Europă agitată din punct de vedere economic, iar asta se reflectă în busi-nessul nostru, dat fiind că există aceste probleme din Franţa sau din alte state. E greu să fii migrant, mai ales în zilele acestea. Acum 20 de ani erai privit OK în orice altă ţară, dar acum multă lume te priveşte ca şi cum vii să îi iei locul de muncă. Asta nu înseamnă că oamenii nu vor mai pleca să îşi caute alte oportunităţi“, explică Dan-iela Budurea. Chiar dacă numărul românilor care aleg să plece nu este la fel de ridicat ca în 2002-2003 sau ca în 2007, tendinţa este pozitivă, chiar şi în condiţiile şomajului de peste 20% din Spania, economiei instabile din Italia şi scandalurilor din Franţa. În acelaşi timp, numărul celor care aleg să se întoarcă este insignifiant. Potrivit studiilor cuprinse în cartea „Lumile sociale ale migraţiei româneşti în străinătate“ a lui Dumitru Sandu, foarte mulţi emigranţi vor să se întoarcă, dar cei care se întorc într-adevăr sunt foarte puţini, după cum reiese şi din rata de revenire publicată de Societatea Academică Română, de 4%. „În momentul în care ai redus canalele de comunicare cu cei din străinătate, în care nu asiguri contracte de muncă prin agenţii particulare sau guverna-mentale, atunci pur şi simplu se creează sentimentul că nu mai are rost să se întoarcă acasă. Pe măsură ce trece timpul, scade volumul banilor trimişi acasă, dar şi intensitatea contactului cu casa“, scrie în cartea sa Dumitru Sandu.

În 2007, anul când fenomenul migraţiei în afara graniţelor atinsese cote maxime, Business Magazin a desemnat „căpşunarul“ personalitatea anului, „ca simbol al performanţei individuale a românului, dar şi al lipsei de performanţă a economiei româneşti“. Şapte ani mai târziu, performanţa lui Florin Simon vine în susţinerea aceleiaşi idei.