Spune că a observat, atât din discuţiile cu prietenii săi care deţin firme de construcţii, cât şi în propria firmă, că numărul cererilor de angajare din partea italienilor este din ce în ce mai mare, mai ales din partea tinerilor: „Cred şi că multe probleme au fost generate de criză, dar cred şi mai mult în faptul că foarte multă lume nu vrea să muncească. Noi căutăm foarte mult forţă de muncă, dar căutăm oameni buni. Oamenii trebuie să fie re-sponsabili, conştiincioşi şi să înţeleagă că în cele opt ore cât stai la muncă trebuie să fii dedicat acesteia“. De aceea crede că sunt mulţi şomeri, pentru că oamenii îşi tratează superficial locurile de muncă, iar angajatorii sunt mai precauţi, dar tot de aceea crede că mulţi români reuşesc în străinătate: „Cine pleacă în Italia sau în orice altă ţară trebuie să accepte că nu va primi nimic pe tavă şi să demonstreze că este mai bun decât altul“.

Florin Simon crede că valul de emigranţi care a făcut România cunoscută în lume (şi cu bune, şi cu rele) va avea ca revers investiţii străine pe piaţa locală: „Cei mai mulţi italieni care au mers în România cu mine vor să se întoarcă şi chiar să investească acolo. Au încredere în mine şi mă întreabă ce ar putea face, singurul lucru care îi  împiedică să plece fiind clima“. În plus, este încrezător că lucrurile se vor schimba în bine în România, unde ultima perioadă a fost dominată de ştiri despre arestări şi asta „ne face să ne întrebăm dacă în România ultimilor 25 de ani doar s-a furat. Aceasta este percepţia de acum a tuturor celor din afară. Pentru ca lucrurile să se schimbe, este foarte important ca cei care ne conduc, nu numai ţara, dar şi judeţele şi oraşele, să îi ajute pe cei care vor să investească. Până acum nu a fost aşa, am avut mulţi prieteni care au încercat să investească cei 50.000 de euro economisiţi în străinătate în România, i-au pierdut, au venit înapoi şi au fost nevoiţi să reînceapă de la zero“. Spune că până acum lucrurile au fost mai degrabă potrivnice antreprenorilor care au vrut să îşi construiască o afacere cu banii economisiţi muncind în străinătate, aspect pe care l-a observat în Bacău, oraşul său de orgine.

Dacă românii care se întorc nu prea reuşesc, străinii care vin în România au de cele mai multe ori succes. Enrico Perini, italianul care sosea în România cam în aceeaşi vreme când Simon făcea comerţ în zona Moldovei, conduce în prezent furnizorul de instalaţii Romstal Imex, cu afaceri de 112 milioane de euro şi 1.000 de angajaţi, potrivit celor mai recente informaţii publice. În 1992, Enrico Perini şi un prieten de-al său aduceau din Italia calorifere şi pantofi pe care le vindeau cu duba pe litoralul românesc, în perioada verii, povestea an-treprenorul într-un interviu anterior acordat Business Magazin. Cel mai mare vis de tinereţe al lui Enrico Perini era să-şi facă o firmă şi să aibă o cifră de afaceri de 250.000 de euro. În România a ajuns prin ceea ce nu-meşte „inconştienţa tinereţii“. A venit aici după ce patronul la care lucra i-a refuzat o mărire de salariu de 1,5 euro pe zi. Potrivit antreprenorului, în Italia n-ar fi putut construi o firmă de asemenea dimensiuni ca Romstal, pentru că acolo piaţa este aşezată şi şansele de a creşte la fel ca în România sunt aproape nule. Întâmplarea este însă cea care l-a adus aici: la 25 de ani, şi-a făcut vacanţa la schi în Poiana Braşov, cea mai ieftină variantă pentru acest sport. România anului 1992 i s-a părut „ca un film cu John Wayne: toţi cowboy-ii la start şi şansa de partea celui ce aleargă mai repede“. Ţara oferea la acel moment o oportunitate unică şi Enrico Perini povestea că, deşi nu a făcut decât opt clase, a văzut că din această ţară lipseau, în 1992, o mulţime de lucruri pe care oamenii nici măcar nu şi le doreau: „era doar o chestiune de timp până când lumea ajungea să le dore-ască, să lupte şi să aibă lucruri ca în Italia“. La două luni după vacanţă s-a întors în România, pornind cu o chel-tuială iniţială de 30.000 de euro şi cu credite de la furnizorii cu care lucra şi în Italia.