Produsele româneşti ajung în 500 de puncte de lucru din Italia, printre care şi reţelele mari de hipermarketuri precum Auchan şi Carrefour. Potrivit lui Simon, nu doar românii, ci şi alţi patroni de spaţii de retail, fie ei italieni sau de altă naţionalitate, au creat în incinta magazinelor colţuri etnice cu produse româneşti, în cazul în care zona este dominată de o comunitate românească. Motivele pentru care românii preferă aceste produse ţin şi de naţionalism, dar mai ales de obiceiurile de consum, explică Simon: „Pot să simtă şi o oarecare nostalgie, dar nu dorul de ţară este motivul principal pentru care cumpără. Românii nu se pot obişnui cu produsele italiene, după cum nici italienii nu se pot obişnui cu produsele româneşti“. Argumente importante sunt aportul caloric mai ridicat al alimentelor româneşti, necesar în tipul de muncă întreprins de majoritatea emigranţilor români, dar şi preţul mai mic al produselor: „Preferă să ia pe şantier o conservă decât să mănânce un sandviş cu prosciutto sau cu salam italian“.

Florin Simon lucrează cu aproximativ 100 de producători din România, printre care Cris-Tim, Marcelu, Elit, Kosarom – „Fiecare mănâncă produsele din zona de provenienţă din România şi am încercat să aducem mărcile în funcţie de cerinţele lor“, argumentează Simon motivele diversităţii mărcilor de produse. Cel mai bine vândute produse, din punctul de vedere al gamei, sunt mezelurile (68% din vânzări), apoi murăturile (21%), produse urmate de seminţele de floarea-soarelui, pufuleţi şi eugenii. Popularitatea acestor produse l-a determi-nat pe antreprenor să înceapă, în urmă cu trei ani, şi producţia lor sub mărcile proprii, prin intermediul unor parteneri din România: Tradia (mezeluri), Koladin (murături), cât şi Piciul (dulciuri).

„Nu le-am făcut doar în ideea de a avea şi branduri proprii, ci pentru a ne proteja de concurenţă, pentru sta-bilirea unui preţ mai bun în momentul stabilirii contractelor cu furnizorii, cât şi pentru promovarea proprie. Cel mai important câştig adus de aceste produse este că te poţi proteja puţin şi nu mai există riscul ca, după ce ai construit o piaţă, să vină furnizorul direct cu produsele sau prin intermediul concurenţilor; dacă este brandul tău, nu poate fi distribuit de nimeni altcineva.“

Planurile de viitor ale lui Florin Simon includ şi creşterea unei afaceri similare începute în România, unde încearcă, de doi ani, să îi înveţe pe români gustul Italiei. Are două depozite, unul la Bacău, altul la Timişoara, prin care distribuie exclusiv în zona HoReCa produse tradiţionale italieneşti precum prosciutto, măsline, roşii în sos de bulion şi altele. „Este mult mai greu decât mă aşteptam, nu avem acolo aceeaşi dezvoltare ca şi cea din Ita-lia.“ Motivele sunt legate mai ales de preţul mai ridicat al produselor italieneşti, dar şi de concurenţa mai mare. Chiar dacă, prin natura afacerii, ajunge deseori în România, gândul întoarcerii în ţară a dispărut: „Avem părinţii cu noi, cel mai mare dintre copii studiază aici, cel mic este născut aici, pentru ei România este departe din toate punctele de vedere, deşi mergem acolo în fiecare an în vacanţe“. Îşi sfătuieşte totuşi conaţionalii din Italia să îi înveţe româna pe copiii lor, pentru că „nu ştii ce va fi în viaţă“: „Eu cred că România este un stat în care peste câţiva ani se va putea investi. Nu ştiu cum se vede din afară, dar italienii nu trec printr-o perioadă favorabilă, există foarte mulţi şomeri, mai ales pentru că, dacă românii nu se dau în lături de la muncile fizice, italienii nu sunt obişnuiţi cu acestea“.