Dacă povestea lui Perini în România face parte din categoria excepţiilor, fenomenul întreprinzătorilor români în Italia este mai răspândit. Povestea românului Florin Simon a devenit populară în Italia datorită premiului MoneyGram Award 2012, dar, asemenea lui, mulţi antreprenori imigranţi au contribuit la creşterea economiei italiene, dar şi a celorlalte ţări preferate de migranţii români. Potrivit datelor publicate de presa italiană preluate de la Registrul Camerei de Comerţ din Italia, numărul companiilor create de rezidenţi străini în 2013 era de 400.000 şi reprezenta 7,5% din totalul firmelor înregistrate, în creştere cu 5,7% faţă de anul anterior şi în cadrul cărora lucrau trei milioane de italieni.

„Companiile fondate de imigranţi sunt singurele care evoluează, crescând şi creând locuri de muncă în Italia“, spunea Dario Perini, preşedintele SPAMI Europe (Association Services Small and Medium Enterprises) în cadrul unei conferinţe ce avea titlul „Doing business for foreigners in Italy“ şi unde a amintit şi numele lui Florin Simon. Conform datelor Registrului de Comerţ din Italia – ţară în care se află aproape un milion de rezidenţi români din cei aproximativ 3,3 milioane plecaţi în străinătate – în 2014 erau înscrise 46.215 firme individuale, respectiv persoane fizice autorizate provenind din ţara noastră care des-făşoară diverse activităţi pe teritoriul italian. Majoritatea activează în construcţii (70,4%), comerţ, reparaţii (9,2%), sectorul manufacturier (4,5%), închirieri, agenţii de turism, servicii dedicate persoanelor (3,9%), hoteluri şi restaurante (2,8%), transport şi depozitare (1,7%) sau agricultură şi silvicultură (1,7%). Roma şi Torino sunt oraşele cu cel mai mare număr de antreprenori români, numărul total de firme înregistrate în marile oraşe fiind de peste 6.000. Acestea sunt urmate de Milano şi Florenţa (>2.000), Verona şi Padova (>1.000). Potrivit in-formaţiilor de pe site-ul Ambasadei României în Italia, deşi numărul firmelor înregistrate în partea de centru-sud a Italiei a crescut, mai mult de jumătate sunt concentrate în localităţile din nord.

Totodată, faţă de anul anterior se observă o diversificare a domeniilor de activitate, crescând numărul firmelor care activează în sectoarele productiv, comerţ, servicii profesionale şi tehnico-ştiinţifice, agricultură, servicii specializate. În plus faţă de cele aproximativ 46.000 de firme sunt înregistrate pe teritoriul italian circa 30.000 de alte tipuri de societăţi comer-ciale (S.A., S.R.L., societăţi în comandă simplă etc.), în care cel puţin un acţionar sau un membru al conducerii (preşedintele consiliului de administraţie) este o persoană născută în România. Numărul oamenilor de afaceri români din Italia este însă şi mai mare dacă ţinem cont de faptul că sistemul de înregistrare al camerei de comerţ din Italia nu permite identificarea firmelor româneşti care şi-au deschis o sucursală sau un punct de lu-cru în Italia. Efervescenţa relaţiilor comerciale româno-italiene se reflectă mai ales în volumul schimburilor comerciale biliaterale între cele două ţări, care se plasa în 2014 la 11,67 miliarde de euro, în creştere cu 6,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Exportul românesc a fost de 5,812 mld. euro, în creştere cu 9,1% faţă de anul precent, iar importul din Italia de 5,858 mld.  euro, în creştere cu 4,1%. Soldul balanţei comerciale creat astfel ajunsese la -49,8 milioane de euro, defavorabil părţii române. Ponderea schimburilor comerciale româno-italiene este de 11,32% în totalul comerţului exterior al României.

Impacul mobilităţii dinspre Europa de Est spre Italia şi, în general, spre ţările din UE 15 este mai ales pozitiv, potrivit unui raport publicat de Societatea Academică Română anul trecut. În perioada 2004-2009, mobilitatea dinspre România şi Bulgaria a dus la o creştere agregată a PIB-ului în UE-15 de 0,34%, iar impactul cel mai important a fost asupra ţărilor devenite destinaţiile preferate pentru muncitorii români şi bulgari: impactul pe termen lung asupra PIB-ului Italiei este de 0,93%, iar asupra PIB-ului Spaniei, de 1,33%. În schimb, raportul arată că, pentru ţările de origine, efectul asupra dezvoltării este negativ: pe termen lung, impactul asupra ţării noastre este de -8,52% din PIB, iar impactul pe termen lung asupra PIB/capita este de -0,89%. Valoarea medie a sumei trimise către rudele de acasă a fost de 320 dolari anul trecut, iar valoarea totală a remiterilor a fost de 6 miliarde de euro; pentru anul acesta, Western Union prognozează o creştere de o singură cifră a volumelor remiterilor, mult mai mică decât creşterile de 12-13% de la începutul anilor 2000, când se simţea efectul cumu-lat al anilor anteriori de migrare masivă, cât şi al faptului că noua migraţie românească începuse să se aşeze pe piaţa muncii din Europa. Scăderea volumului transferurilor începând cu anul 2009, când valoarea acestora a scăzut de la aproximativ 5 miliarde de euro în 2008 la aproximativ 3 miliarde de euro în 2009, arată volatilitatea acestor fluxuri de bani.