Paşii următori au fost astfel mult mai simplu de făcut, potrivit lui Simon. Cei doi au pus în anul 2000 bazele firmei de renovări de apartamente pentru care antreprenorul observase potenţial. Au angajat doi oameni şi au început să facă toate lucrările ce ţin de o renovare, de la zugrăvit până la renovări totale. „Renovare totală înseamnă la ei dărâmarea tuturor pereţilor, nu e ca la noi, unde baia rămâne la locul iniţial şi bucătăria la fel. Ei dărâmă tot“, spune Simon amuzat. După cinci ani de activitate cu firma de renovări, au identificat o altă nişă pe care să îşi construiască o afacere, pe seama numărului din ce în ce mai mare de conaţionali ce soseau în Italia: deschiderea unui magazin cu produse româneşti. Simon a creat numele noii firme, Roma..nia, în ideea de a face ceva cât mai aproape de ţară, concept pe care se bazează de fapt întreaga afacere. „Cele două puncte de suspensie se explică prin faptul că cei de la Registrul Comerţului au greşit la momentul înregistrării firmei, când au omis un punct“, explică el de ce cele trei puncte normale de suspensie sunt doar două.

În 2005 au deschis primul magazin, într-un cartier în care locuiau mai mulţi români din Roma. Era prima afacere în care muncea cot la cot cu soţia, care până atunci lucrase în mai multe firme, cel mai recent post ocupat fiind în cadrul unui hotel. Au investit în magazin 50.000 de euro, bani obţinuţi din vânzarea unui aparta-ment cumpărat între timp în ţară. „Atunci am renunţat pentru moment să ne gândim la România. Nu eram decişi dacă să investim acasă, iar când eşti aşa, fugind după doi iepuri, niciodată nu ştii ce să faci“, spune Simon. Chiar dacă nu avea informaţii clare despre paşii pe care îi aveau de făcut într-o astfel de afacere, fiind primii care făceau un magazin românesc în Roma, şi-au investit în ea toţi banii. Au început activitatea într-un spaţiu de aproximativ 30 de metri pătraţi, cu soţia pe postul de vânzătoare şi cu Florin Simon responsabil de aprovizionarea cu produsele româneşti ce se găseau la vremea respectivă în Italia. Ţinând cont că era anul 2005, an în care România nu făcea încă parte din comunitatea europeană, găsirea acestora s-a dovedit a fi destul de dificilă. Simon aflase de existenţa unui antreprenor din Satu Mare care făcea la Milano salamuri, l-a contactat, iar la Torino a găsit un alt român importator de produse româneşti, care îşi începuse şi el activitatea de puţin timp. Colaboratorul din Torino a fost bucuros să găsească în persoana lui Simon distribuitorul pe zona Romei şi astfel a reuşit să pornească afacerea.

După câteva luni de la inaugurarea magazinului în care aducea produse precum halvaua, Eugenia şi mezelurile româneşti, tot mai mulţi clienţi au început să îi pună întrebări despre planul său de afaceri, despre modul cum a reuşit să pună bazele magazinului, să obţină licenţele şi alte proceduri care ţineau de lansarea acesteia. „Veneau să cumpere, le plăcea magazinul, iar apoi am început să îi consiliem pe o parte dintre ei. Am dobândit astfel informaţia că în perioada ce urma se vor deschide şi alte magazine româneşti“, explică Simon motivul pentru care a hotărât să îşi extindă afacerea un an mai târziu. Extinderea s-a concretizat prin achiziţionarea unui mic depozit cu o suprafaţă de 150 de metri pătraţi, aflat în apropierea magazinului, care i-a determinat să înceapă şi importurile directe din România, demers greoi în acea perioadă, din cauza procedurilor vamale difi-cile. Şi-a cumpărat apoi şi o maşină cu care a început distribuţia pentru primele magazine româneşti deschise ulterior.

„Îi luam pe patronii celorlalte magazine româneşti cu mine la Milano, le arătam de unde se iau pro-dusele, nu eram egoist, competiţia este bună pentru că te ţine cu picioarele pe pământ.“ După încă un an, a cumpărat depozitul de 400 de metri pătraţi deţinut de un chinez în vecinătatea primului său depozit, iar creşterile au continuat. „Creşterile de la an la an au fost semnificative, am recuperat investiţia iniţială în mai puţin de un an şi am crescut cu circa 200-300% în primii ani.“ Afacerea a crescut chiar şi pe timp de criză: chiar dacă nu cu acelaşi ritm, creşterile s-au menţinut la 10-15%. Modul în care Simon şi-a dezvoltat afacerea se vede cel mai bine în depozitul de 3.000 de metri pătraţi în care se află mai bine de 3.500 de tipuri de produse fabricate în România, dar şi în curtea din care pleacă zilnic cele zece maşini care fac distribuţia produselor. Afacerile lui Simon au ajuns anul trecut la 16 milioane de euro, iar numărul de angajaţi la 50 de români veniţi din toate zonele ţării. Soţia lui Simon este, potrivit antreprenorului, pionul principal al afacerii şi este „directorul de resurse umane“ al firmei, ocupându-se de tot ceea ce înseamnă personal şi administraţie.