Pe de o parte, a fost normal ca in plina perioada de crestere economica (ultimul trimestru de triumf a fost perioada iulie-septembrie 2008, cu nu mai putin de 9,1%) sa apara comentarii optimiste si sa ramana asa inca multa vreme dupa propagarea crizei, tocmai ca sa impiedice un cerc vicios in care panica ori macar teama de ziua de maine ar fi contribuit ea insasi la caderea economiei. "La sfarsitul lui 2008 mi-a fost teama ca vom avea un factor multiplicator al efectelor crizei, dat de lipsa de experienta in gestionarea crizelor, combinata cu abordarea ca toti ne pricepem la toate. Din pacate, ce s-a intamplat mi-a depasit asteptarile", observa Anca Bidian, fondator al Kiwi Finance.

Inclusiv in ziua de azi, multe dintre mesajele optimiste apar nu (numai) din ratiuni politice/electorale, ci pentru a evita defetismul, ca sa spunem asa. "Este efectul Pygmalion sau profetia autoimplinita, care spune cam asa: daca un popor crede ca va trai prost, atunci va trai prost, pentru ca se va comporta ca atare", explica Andrei Gosu, directorul general al firmei de consultanta Ascendis. "Dar efectul Pygmalion poate fi si pozitiv: daca un popor crede ca va trai mai bine, va trai mai bine!".

Pe de alta parte insa, venite din zona politicului, mesajele optimiste si-au pierdut treptat din credibilitate, pe masura ce toate "revenirile" economiei anuntate de autoritati s-au amanat succesiv, creand unui public frustrat de nesiguranta impresia ca autoritatile fie nu stiu, fie nu vor sa spuna adevarul, fie ca bat campii de-a dreptul (felul cum a fost intampinata, de pilda, recenta declaratie a sefului Statisticii, Vergil Voineagu, ca ar fi posibil ca in trimestrul al treilea sa iesim tehnic din recesiune, dar din cauza factorului ciclic, economia sa intre din nou pe minus in ultimul trimestru). "In general, e o frica generalizata, intretinuta si de media, care se reflecta in comportamentul de consum si de a cheltui. Principalul factor este faptul ca nimeni nu stie ce se va intampla", declara Dusan Wilms, CEO al Metro Cash & Carry Romania.

CASELE MAI MARI. Greutatea de a anticipa corect nu sunt nicidecum specifice pentru Romania; cine urmareste ziarele straine stie cu cata neincredere sunt primite discursurile unui Obama, Bernanke, Sarkozy sau Angela Merkel cand vorbesc despre viitorul economiei.

Violenta crizei si reactia statelor, considerata tardiva si neadecvata aproape indiferent despre ce masuri e vorba, au impins in prim-plan fie profeti ai crizei, cu un discurs radical pesimist (Nouriel Roubini, care a prezis destramarea rapida a zonei euro si dupa care pana acum ar fi trebuit deja ca o tara europeana sau mai multe sa intre in incapacitate de plata), fie adeptii unor solutii radicale, complet opuse celor incercate pana acum (libertarieni, participanti la miscarile "Tea Party" din SUA, convinsi ca la radacina raului e statul, cu tot cu pornirea lui de a impune si mari taxe).

Dincolo de variile curente de idei, si pentru tarile dezvoltate prognozele s-au schimbat in timp si nu in bine. In raportul de toamna, OECD estimeaza ca redresarea economiei globale este mai lenta decat anticipase, chiar daca un al doilea val de recesiune este improbabil. OECD a redus previziunile de crestere in principalele economii (G7) la 1,5% pentru anul acesta, fata de estimarea anterioara de 1,75%. Pentru SUA, OECD a estimat o crestere anuala de 2% intre august si octombrie, respectiv 1,2% in ultimul trimestru, iar pentru Europa are in vedere o incetinire puternica, la 0,4% pentru Germania, Franta si Italia in al treilea trimestru si 0,6% in al patrulea.