Emiliana Dovan-Zaharia, Adservio, Telekom: Am căutat câteva definiţii ale inovării, iar în DEX explicaţia este destul de simplă: ceva nou într-un proces sau un domeniu. Dar mie mi-a plăcut o altă definiţie pe care am găsit-o: inovarea este motorul oricărei economii. Mi-a plăcut dar nu m-a bucurat, pentru că dacă inovarea la noi este la nivelul la care este, înseamnă că n-o ducem prea bine. De ce suntem inovatori modeşti? Pentru că suntem cumva modeşti. O statistică de la Eurostat arată că în România inovează mai mult companiile mari. Asta pentru că au know-how şi puterea financiară necesară. Eu vă pot spune din culisele unei companii mici, care a făcut o revoluţie în domeniul ei, că este foarte greu să inovezi ca IMM. Pentru că trebuie să ai finanţarea de undeva. Şi trebuie să o ai mult timp, poate chiar ani, trebuie să găseşti soluţii. Pentru că nu există susţinere din altă parte, nu are cine să-ţi susţină ideea în care crezi cu mare determinare. Dar şi pentru că în România, poate mai mult decât în alte ţări, suntem foarte reticenţi la nou.

BM: Şi nu avem o strategie naţională clară de susţinere a inovării.

Cătălin Chiş, APS: Din perspectiva mea, inovaţia are două componente: una care merge în partea de invenţie şi alta de perspectivă economică. Problema este că românii au fost mereu inventivi – adică au inventat ceva, de exemplu avionul – dar n-am reuşit să dăm o perspectivă financiară şi economică astfel încât acea invenţie să se transforme într-un business. Acesta este şi un motiv pentru care de cele mai multe ori o companie antreprenorială sau mică nu reuşeşte să inoveze foarte mult: pentru că se axează foarte mult pe o invenţie – produs sau serviciu – pe care încearcă să-l facă cât mai bine sau un pic diferit faţă de piaţă. În schimb, nu acordă suficientă atenţie perspectivei financiare. În cosecinţă, nu mai vin banii care să arate că acea idee a fost valabilă. În experienţa mea de antreprenor, am avut o grămadă de idei care la vremea respectivă mi se păreau absolut geniale. Problema este că am avut puţin focus sau nu am avut cunoştinţele necesare astfel încât să le implementez. Şi am descoperit, ani mai târziu, că au venit alte companii care au reuşit să implementeze acele idei şi au validat că ideea mea a fost bună. Problema este că eu am pierdut ani de zile. Cred – şi aici ne lipseşte şi nouă, probabil pentru că suntem o economie la început de drum, chiar dacă au trecut zeci de ani de la revoluţie – că ne lipseşte perspectiva financiară. Dacă discuţi cu un tânăr antreprenor care are un startup, constaţi că pe el nu îl interesează banii. De fapt pe el nu îl interesează valoarea pe care o produce pentru compania lui şi pentru el însuşi. Or, de fapt, acesta este motorul sau motivul pentru care cineva îşi deschide o companie: să producă valoare.

Vargha Moayed, EY România: Cred că inovaţia este ceea ce ne face umani, începând cu oamenii peşterilor, care au constatat că aruncarea unei pietre este un mod mai eficient de a vâna decât cu mâinile libere. Toată istoria umanităţii este presărată cu inovaţii şi inovatori. Nu există creştere, nu există acumulare a bogăţiei sau creştere a nivelului de bunăstare, fără ca undeva, cineva, să gândească că există un mod mai bun de a face ceva anume. Iată cât de importantă cred eu că este inovaţia.

BM: De ce credeţi că în România nivelul de inovare nu este la fel de ridicat ca în alte ţări?

Vargha Moayed, EY România: Cred că în afară de elementele discutate până acum, mai este un aspect care trebuie luat în seamă: mentalitatea. Sigur că sunt importante şi susţinerea guvernamentală, finanţarea şi altele. Dar şi mentalitatea este, din păcate, extrem de importantă. De ce spun „din păcate”? Pentru că dintre toate este cel mai greu de schimbat. Guvernul poate mâine, brusc, să devină preocupat de programe bune de inovare, finanţarea poate deveni accesibilă, şi toate aceste aspecte vor avea impact. Dar partea care va dura cel mai mult este mentalitatea. Îndrăznesc să spun că azi ingredientele pentru inovaţie nu sunt foarte importante în mentalitatea românească. Ca să fiu mai clar: unul dintre elementele discutate pe parcursul celor zece zile pe care le-am petrecut recent în Silicon Valley, unde am vizitat o sumedenie de companii invoatoare, este că este în regulă să eşuezi. Pentru că dacă societatea asociază eşecul cu un fenomen total negativ, atunci nu eşti încurajat – nici individual, nici colectiv – să îţi asumi riscuri. Pentru că dintr-o sută de companii cu idei minunate, doar una dintre ele va avea succes cu adevărat. Ceea ce înseamnă că celelalte 99 nu vor reuşi. 30-40% dintre ele sunt eşecuri totale şi poate celelalte izbutesc să facă ceva.

Dar ideea este că trebuie să aveţi o cultură în care oamenii să poată spune: „Aş prefera să cer iertare în loc să cer permisiune”. România este o ţară în care foarte mulţi oameni cer permisiune.

BM: Ce putem face pentru a schimba acest lucru?

Vargha Moayed, EY România: Cred că sunt mai multe aspecte. Unul ţine de timp; cred că generaţia pe care o reprezentăm noi, cei de aici, cu câteva excepţii, este „game over” în privinţa posibilităţii de a-şi schimba mentalitatea. Iar odată cu intervenţia celorlalte elemente despre care am discutat, vor apărea câteva poveşti româneşti de succes. Aveţi nevoie de câteva poveşti de succes aici pentru a deschide apetitul de încercare. Partea bună este că văd deja cum încep să apară astfel de poveşti. Generaţiile tinere tind să fie mai puţin preocupate de ierarhii, reguli. Aveţi nevoie de rebeli pentru a avea inovaţii.