AIG Life s-a orientat cu precădere spre dezvoltarea unui portofoliu de produse tradiţionale de protecţie contra riscului de accident şi sănătate, nu spre produse de tip unit-linked, de investiţii negarantate, care proliferau în anii de creştere economică de atunci. "Ţin minte că în 2000 ne-am dus la premierul Adrian Năstase şi la ministrul de finanţe Mihai Tănăsescu, cu o delegaţie a AIG condusă de vicepreşedintele Frank Wisner, o persoană cunoscută în mediul politic, fost subsecretar de stat şi diplomat. Pe atunci se practica plata salariilor prin asigurări de viaţă, ca beneficiul netaxat, iar multe dintre produsele unit-linked erau vândute împreună cu foaia de răscumpărare. Noi am fost cei care am determinat ca în Codul fiscal vânzările individuale de asigurări să fie considerate benefit-in-kind (taxabile la fel ca orice alt beneficiu oferit de angajator angajaţilor, n.red.)."

Alexandrescu precizează că AIG, chiar dacă a fost afectată ea însăşi de această taxare, a dorit astfel să restabilească percepţia corectă asupra produsului de asigurare şi să promoveze o cultură sănătoasă în domeniu, "pentru că asigurarea de viaţă nu poate să evite nicăieri în lume taxele salariale - ea nu este o formă de câştig, ci de acoperire a unei pierderi". Dacă există avantaje fiscale pe termen lung, ele stimulează economisirea pe termen lung, la orizontul a zece ani, spre deosebire de formele de "evaziune fiscală legală" care folosesc asigurările pe termen scurt ca metode de câştig. "În Polonia, până de curând au funcţionat asigurări vândute ca produse garantate pe o săptămână, iar băncile câştigau din comisioane, fără risc. Dar aceste metode nu sunt normale."

AIG Life, împreună cu piaţa, a pierdut însă un tren important, în 2007, când au scăzut cu 3,8% contribuţiile la asigurările sociale de sănătate şi nu a existat un lobby puternic pentru a determina redirecţionarea unei cote din CASS către asigurările private de sănătate, aşa cum s-a întâmplat în reforma pensiilor, cu redirecţionarea către fondurile de pensii private din pilonul 2 a unei cote din CAS. "Toţi cei care conduceau atunci şi cei se ocupau de buget ne-au spus: voi trebuia să veniţi cu propunerea, pentru că noi nu ştiam! Aceasta a fost o slăbiciune a industriei de asigurări, pentru că nu a fost conştientă şi coagulată în aşa fel încât să facă un lobby care ar fi fost foarte facil la acea vreme. Acum, piaţa asigurărilor de sănătate şi viaţă ar fi arătat cu totul altfel."

Ulterior, în 2009, Alexandrescu a pledat pentru formarea unui echivalent al pilonului 2 în asigurările de sănătate, într-un moment când guvernul promitea că legea asigurărilor private de sănătate urma să fie gata chiar în acel an, însă deja lucrurile se complicaseră, pentru că statul voia atunci să majoreze CASS. Discuţia rămâne însă de actualitate, atâta vreme cât FMI cere în continuare statului român să reformeze sistemul şi să adopte legea asigurărilor private de sănătate. Recent, Alexandrescu - de data aceasta în calitate de preşedinte al Metropolitan Life, compania americană care a integrat afacerile AIG în România - a propus să fie limitată deductibilitatea cheltuielilor cu abonamentele la clinicile private de sănătate şi diferenţa să fie redirecţionată spre asigurări medicale private.

"Noi acoperim prin asigurări de sănătate toate cele patru arii de servicii medicale: profilaxie, diagnostic - medicina primară, tratament şi reabilitare. Abonamentele şi medicina muncii nu acoperă toate acestea", a spus Theodor Alexandrescu, la o dezbatere ZF Live din luna martie. Şeful Metropolitan Life a remarcat disproporţia dintre înflorirea pieţei clinicilor private, cu afaceri de 500 mil. euro anul trecut, ca efect al deductibilităţii totale a cheltuielilor cu medicina muncii, şi subdezvoltarea pieţei de asigurări private de sănătate, care abia a ajuns la 20 mil. euro.