L-au atras spre asigurări în primul rând oportunitatea: atât firmele de asigurări, în special cele de viaţă, precum şi fondurile de pensii au în toată lumea o pondere importantă în economie şi reprezintă un instrument de investiţii în dezvoltare, dat fiind că aleg plasamente pe termen lung, cum sunt cele în infrastructură. În plus, aşa cum cei de la AIG i-au explicat la început, asigurările de viaţă sunt "un produs fiziologic, de care avem nevoie ca să trăim în condiţii normale": ele preiau riscul de mortalitate, riscul de morbiditate (invaliditate sau boală), dar şi riscul de a trăi prea mult, ţinând cont că "a trăi prea mult e un hobby costisitor".

Alexandrescu afirmă că această retorică l-a convins, mai ales prin prisma formaţiei sale de medic, şi crede în continuare că asigurările au fost alegerea cea mai bună pentru el. Cât despre tranziţia de la medicină la asigurări, deja la momentul 1996, când a început programul MBA, medicina nu era într-o situaţie bună şi pentru mulţi era o variantă mai bună să plece din sistem. "Mi s-a părut că asigurările, în general, sunt apropiate de formaţia mea ca medic, pentru că lucrezi cu oameni, cu starea lor de sănătate şi riscurile legate de ea."

Tenacitatea americană

În plus, la recrutare a contat faptul că înainte de AIG a lucrat tot pentru companii americane, deşi din industria farma. Prima a fost Ecolab, care livra sisteme de dezinfectare şi sterilizare pentru spitalele din România. "M-am ocupat de implementarea unui astfel de sistem la Spitalul de Urgenţă, care asigura prevenirea infecţiilor nozocomiale, cele căpătate în spital", îşi aminteşte managerul. A doua firmă americană a fost reprezentanţa din România a Schering-Plough (actualmente Merck), unde era product manager, responsabil de medicamente precum Claritin, Triderm sau Elocon. A plecat la AIG pe un salariu net cu 50 de dolari mai mic decât la Schering-Plough, unde avea 900 de dolari. "Dar pentru un tânăr absolvent era un salariu bun, mai ales că AIG era o companie internaţională, un holding, nu o multinaţională."

Primul client a fost un inginer din Oradea, iar la sfârşitul lui 1999, AIG Life România avea deja 6.000 de clienţi. În martie 2005, Theodor Alexandrescu a fost promovat director general adjunct al companiei, iar după încă trei luni a devenit director general. Compania se situa atunci pe a doua poziţie pe piaţa asigurărilor de viaţă, avea 1.200 de consultanţi şi peste 170.000 de clienţi. Afacerea a mers crescător până în 2008, care a fost anul de vârf: dacă în 2004 avea prime brute subscrise în valoare de 76 mil. lei şi un profit de cu 5,3 mil. lei, în 2008 a ajuns la un volum de prime de 285,8 mil. lei şi un profit de 53,4 mil. lei. "Strategia AIG a fost să avem o distribuţie pe mai multe canale - agenţi, brokeri, bănci. Am avut primele parteneriate de bancassurance din România încă din anii 2000-2001."