Pe fondul creşterii numărului de modele şi accesorii, dar şi a vânzărilor cu 20-30% mai mari în fiecare an, Veloteca şi-a schimbat de trei ori sediul şi a deschis un al doilea magazin. „Când ai o mişcare socială în creştere, piaţa creşte. Câţi oameni pe role vezi în Bucureşti? Rolele se vând de 20 de ani; spre deosebire de biciclete, rolele se găsesc peste tot, sunt foarte uşor de păstrat, e uşor să mergi pe ele, totuşi foarte puţini oameni se dau cu rolele, nimeni nu luptă pentru o infrastructură serioasă, nimeni nu organizează evenimente, nimeni nu face maratoane, prin urmare cultura rolelor creşte foarte puţin sau stagnează.

Universul bicicletei în care am pistonat cu site-uri, cu bloguri, cu marşuri de protest, cu marşuri demonstrative, cu educaţie în şcoli, proiecte de tipul cu bicicleta la şcoală sau la serviciu creşte foarte mult, toatea acestea ţin societatea în priză şi universul creşte“, remarcă el. Culda a observat că infrastructura realizată până în prezent s-a făcut pe principiul reactivităţii şi nu pentru a creşte gradul de confort şi siguranţă astfel încât plimbarea în oraş să fie considerată normală.

Pentru înlesnirea discuţiilor cu autorităţile, în 2009, cam la debutul curentului bicicliştilor, s-a născut Asociaţia Green Revolution, ce are ca misiune, printre alte modalităţi de promovare a bicicletei ca mijloc de transport urban, discuţiile cu autorităţile locale. Raluca Fiser a fondat împreună cu Corneliu Belciug ONG-ul, făcând primele proiecte care să îl refamiliarizeze pe bucureştean cu bicicleta. Chiar dacă este un mijloc de transport cu istorie, „nu ni se mai părea suficient de cool şi de statement“, remarcă Fiser.

Ea vede printre beneficiile principale ale mersului cu bicicleta reducerea timpului petrecut în trafic datorită mediei de 28 km/oră parcurşi cu bicicleta, spre deosebire de cei 24 km/oră parcurşi cu maşina. Dacă prin proiectul de bike-sharing iVelo membrii asociaţiei au pus biciclete la dispoziţia a 900.000 de oameni din 11 oraşe, ei ţintesc şi zona de business. Prin proiectul „Biciclete cu cravate“, încearcă să convingă antreprenorii şi managerii să ofere angajaţilor posibilitatea de a folosi bicicleta ca transport alternativ spre birou sau întâlniri de afaceri. „Biciclistul urban este un tânăr cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani, activ, dinamic, cu studii superioare, are de parcurs o distanţă de 10 km între casă şi job, este foarte deschis la nou.

Dacă în 2009-2010 erau oamenii kamikaze şi vedeai doar unul pe săptămână, acum vezi mame tinere, cu perle şi tocuri, oamenii kamikaze şi tinerii care merg pe o roată, dar angajatul este ca mine şi ca tine, nimic mai nebun decât alţii“, observă Fiser. Astfel, bicicleta nu mai este „cool“, a devenit un act de normalitate. Pe lângă avantajele în materie de protejare a mediului şi sănătate, ea observă că angajatul care vine cu bicicleta la serviciu este mai motivat, are o cotă mai mare de succes, face pauze mai scurte şi are mult mai puţine libere anuale luate pe seama concediului medical. În ce priveşte creşterea pieţei, crede că, deşi criza a fost un mic motor în dezvoltarea acesteia, nu a fost unicul responsabil, evenimentele, marşurile, promovarea constituind factori importanţi.

Parteneriatele cu companii din mediul de business au fost un alt factor influenţator. Green Revolution lucrează în prezent cu circa 20 de companii care au ales să ofere biciclete branduite angajaţilor în sistem de bike-sharing. Proiectele fac parte din campaniile de CSR dedicate pilonului de protecţie a mediului, oferind angajaţilor posibilitatea de a împrumuta biciclete cu care să vină la birou, să meargă la întâlniri sau în masa de prânz.