Atragerea copiilor in afacere cu orice pret este insa contestata de unii specialisti in resurse umane. Radu Furnica apreciaza ca simpla calitate de a fi baiatul sau fata unui mare om de afaceri nu e suficienta pentru a se face transferul de putere si trecerea catre un management mai tanar: "Cand se face aceasta trecere, se presupune ca va exista o continuitate a succesului obtinut de parinte. Dar aceasta presupunere este falsa, pentru ca tanarul mostenitor nu are nici experienta necesara, nici credibilitatea si nici competentele relationale ale parintelui, asa ca mostenirea rolului de conducator cu sanse maxime de succes este foarte greu de realizat". Radu Furnica mai aminteste si faptul ca parintii acestor tineri au ajuns sa aiba succes in timp, adaptandu-se la conditiile anilor '90, apoi la schimbarile din ultimii noua ani, ceea ce arata ca trecerea nu se poate face imediat.

Cu toate acestea, in unele cazuri, trecerea se face pur si simplu. In momentul cand Neculai Apostol a decis sa intre in politica, l-a intrebat pe fiul sau mai mare, Teodor - care lucra deja in companie, in special pe ferme - daca vrea sa fie director general al Kosarom: "A avut un moment de cumpana, dar a spus da - oricum stia ca asta va face la un moment dat si acum face treaba buna, alaturi de fratele lui". Si omului de afaceri iesean i se pare normal ca mostenitorii sai sa vrea sa continue afacerile. "De ce le-ar fi placut sa faca altceva, cand aici ii astepta o afacere buna pentru viitorul lor?", se intreaba retoric Apostol.

"Daca as avea un copil, as face tot ce pot pentru a nu-l lasa sa intre in business", spune George Butunoiu, managing partner al firmei de consultanta George Butunoiu Ltd., care nu vede niciun motiv pentru intrarea in afaceri a unei persoane care nu are grija zilei de maine. "Dar majoritatea copiilor fac asta pentru ca este cea mai la indemana solutie si nu isi bat capul sa faca altceva. Imi inchipui ca multi dintre parinti si-au impins copiii sa intre in business si au facut un lucru rau, in primul rand pentru ca nu i-au lasat sa-si gaseasca propria cale, iar in al doilea rand pentru ca succesul parintilor nu este o garantie si pentru succesul mostenitorilor."

Sunt insa si copii ai unor oameni de afaceri romani care au primit acordul parintilor sa faca ce vor ei, fara a le impune intrarea in business. Cand a vandut Rompetrol, Dinu Patriciu a fost intrebat daca nu ar fi preferat sa lase compania mostenire copiilor sai (omul de afaceri are doua fiice, de 24, respectiv 19 ani). "Averile mostenite sunt o pacoste, iar copiii mei nu trebuie sa astepte sa le vina o mostenire nemuncita", a raspuns el, adaugand ca fiecare copil ar trebui sa atinga niste obiective de performanta inainte de a fi admis in afacerea familiei. Dinu Patriciu considera ca modelul lui Bill Gates (care a dat cate 10 milioane de dolari pentru fiecare copil al sau, restul averii mergand in tonatii) este cel mai bun, nu degeaba fiind urmat acum de multi dintre bogatii lumii. Dar, desi a vandut Rompetrol, Dinu Patriciu dezvolta inca alte afaceri. Poate fiicele sale vor vrea sa devina manageri in familie.