Acum, Daniel Enache (28 de ani) este "Jack of all trades sau Member of the board at Continental Hotels", dupa descrierea sa din reteaua LinkedIn. Tot acolo insa, Daniel Enache mai este si "Ze Chef of Marketing & Business Development at Digital Data Tech" si "The big kahuna at Thousand Tiny Tigers" - e vorba de afaceri din zona de internet in care s-a implicat de cand a revenit in Romania dupa terminarea facultatii in 2004. Cand a revenit insa in Romania si a inceput sa se implice in afacerile familiei, i-a devenit mult mai clar la ce foloseau toate traducerile si tabelele in Excel pe care i le cerea tatal sau tot timpul. "Am avut intotdeauna o legatura destul de stransa cu familia mea si nu cred ca am fost vreodata tinut deoparte de chestiunile care priveau Continental Hotels si lucrurile ce se petreceau pe acolo."

Asa ca intrarea direct in afacere a fost privita ca un lucru normal, iar acum, lucrul alaturi de parintii sai (Radu Enache este fondatorul si strategul Continental Hotels, iar sotia sa este arhitectul care a supervizat constructia si renovarea intregii retele) i se pare lui Daniel cel mai normal lucru si spera sa lucreze alaturi de ei cat mai mult: "Nu stiu exact cand vor vrea sa se retraga tatal si mama mea din rolurile lor. Sincer, sper sa nu o faca niciodata. Ma ingrozesc eu cand ma gandesc la doi oameni asa de activi stand ".

De fapt, cei mai multi dintre copiii oamenilor de afaceri romani care au terminat studiile s-au implicat deja in afacerile familiei. Este un moment de tranzitie - dupa cum spun atat specialistii din resurse umane, cat si oamenii de afaceri. Prima generatie de copii ai acestor oameni de afaceri a terminat deja scoala, in general la facultati renumite din strainatate, si s-a intors acasa sa se implice in afaceri.

Radu Furnica, presedintele Leadership Development Solutions, se intreaba daca este corect ca acestor tineri sa li se puna pe umeri o asemenea responsabilitate. "Nu prea este corect nici pentru ei, nici pentru afacere, pentru ca transformarea este un proces care necesita un grad ridicat de expertiza si pentru un tanar acest lucru este, pur si simplu, prea mult." Pe de alta parte, Radu Furnica este de parere ca suflul pe care aceasta generatie il aduce - atat gratie studiului la universitati bune, cat si schimbarii mentalitatilor - ar putea schimba unele lucruri in bine: "Sansa noii generatii este aceea de a transforma organizatia intr-una noua, moderna, ceea ce este obligatoriu pentru economia din zilele noastre. Faptul ca au avut modele in familie, ca au studiat in afara si au vazut cum se fac afacerile acolo poate fi un mare avantaj".

Daniel Enache incearca sa priveasca lucrurile din exterior si spune ca nu prea crede in conceptul de manager-proprietar ca formula cu sanse relevante de succes: "Exista chiar si o serie interesanta de studii facute de catre Harvard Business School, care arata ca performantele manageri sunt inferioare celor obtinute de catre un manager independent". Enache Jr. crede asadar ca aceasta tranzitie de la fondatori la "mostenitori" va fi foarte delicata: "Foarte probabil, multi din cei care vor primi responsabilitatea de a continua o afacere vor avea mai devreme sau mai tarziu de ales intre directia antreprenoriatului (continuarea dezvoltarii unei afaceri mostenite) sau cea a proprietarului (vanzarea afacerii sau gestiunea ei ca o investitie)". Dintre cele doua variante, Daniel Enache crede ca multi dintre mostenitori vor ajunge sa isi vanda afacerile, deoarece nu vede in jurul lui multa lume care sa aleaga sa dezvolte in mod inovator o afacere "primita", mai ales ca antreprenoriatul are nevoie si de o inclinatie nativa spre risc.