COSTUM, CRAVATĂ, BUTONI. CUM LE ALEGEM?

„Domnule Ionaşcu, cum pot să fac să fiu mai bine, mai frumos?„, este între-barea pe care o primeşte de cele mai multe ori Cezar Ionaşcu, consultant de imagine. Cu o diplomă de avocat şi cu experienţă în licitaţii publice, plus cinci ani în „big four„, s-a dedicat pasiunii sale de a-i îmbrăca pe oameni, gust cultivat în călătoriile şi în profesiile anterioare. A început cu un blog, iar apoi a trecut la practică: „Se poartă o discuţie de două-trei ore cu persoana respectivă, după care se încearcă conturarea unui profil social„.

Urmează o inspecţie a dulapului fiecărui client, ajutându-l astfel „să îşi ia partea de putere din contextul social care i se cuvine„. Printre cei care îi calcă pragul se numără politicieni, oameni de afaceri, dar şi absolvenţi de liceu care îşi aleg primul costum pentru balul de absolvire. De ceva vreme a început să câştige contracte pe segmentul corporate, dinspre bănci, instituţii financiare, energie, telecomunicaţii, case de avocatură sau servicii hoteliere. Astfel, la cererea companiilor, preia grupuri de bărbaţi, angajaţi obişnuiţi sau persoane din middle şi top management, şi le ajustează ţinuta.

Dacă în ce-i priveşte pe politicieni a observat că vestimentaţia se împarte în funcţie de orientarea partidului din care fac parte, de dreapta sau de stânga, de la Angela Merkel, Sarkozy sau Putin şi până la democraţii şi socialiştii autohtoni, „spectacolul aplicat„ al afacerilor are nevoie de un cod vestimentar.

Mai bine spus, o uniformă, care este formată din două repere - costumul bleumarin şi costumul gri - din care, dacă se iese, există riscul de a fi renegat din mediul de afaceri. O cămaşă uni şi o cravată cu imprimeuri discrete sunt esenţiale. O batistă în lumea de business înseamnă a avea curaj, a arăta că eşti altfel şi a ieşi în faţă. Garderoba minimă ar trebui să conţină, din punctul lui de vedere, zece cămăşi, două-trei perechi de pantofi, două costume, trei curele. Ionaşcu recomandă alegerea ţinutelor cu spatele la vitrină, pentru că „moda este ceva urât, atât de urât încât trebuie schimbat o dată la şase luni„, şi alege piesele lipsă din garderobele clienţilor din fabricile care produc în sistem lohn în România pentru branduri de renume.

O alternativă pentru sistemul lui este cea a hainelor făcute la comandă, o piaţă care aproape nu exista la începutul anilor 2000, dar care a ajuns acum la circa 5 milioane de euro, potrivit reprezentanţilor pieţei.

Piaţa hainelor „bespoke„ şi „made to measure„ este formată în prezent din nume precum Casa Frumoasă, Zennoni, Alexandru Ciucu şi Tata şi Fiul, Tudor Tailors, Marsay, Sarto made to measure, dar şi din circa 12 croitori de talie mai mică, potrivit specialiştilor din domeniu. „Clienţii vin din diferite domenii, din zona profesiilor liberale, politică, sunt preşedinţi de companii, antreprenori, politicieni, iar numitorul lor comun este un nivel de educaţie cu mult peste medie„, spune Simona Hulber, designerul de la Zennoni.

Croitorii bespoke vând cămăşi la comandă, 100% realizate în România, cu preţuri situate în jurul valorii de 150 de euro, dar şi costume, pentru care preţurile pornesc de la 700 de euro şi pot depăşi 1.500 de euro. Diferenţa de preţ vine din cusătură, dar mai ales din material. Cei mai mari producători mondiali de ţesături - Loropiana, Zegna, Dormeui, Stabal - fac parte şi din oferta producătorilor autohtoni. La Zennoni, costumele, croite de cei circa 20 de angajaţi din România, sunt ajustate de colaboratorii din Italia.