La Coca-Cola HBC România, spune Corina Licea, HR Manager, campaniile de marketing instrumentate de tineri s-au dovedit creative şi de foarte mare succes. În plus, mediul de lucru a devenit mai prietenos. În companie a fost creat un spaţiu de relaxare cu mese de tenis, console Wii şi „bean bags“ pentru discuţii informale. „Am introdus programul flexibil şi posibilitatea de a lucra de acasă o zi pe săptămână. Nu în ultimul rând, momentele informale sărbătorite în echipă sunt pe agenda noastră pentru toţi angajaţii“, spune Licea.

Ce este oare de preferat, o companie de tineri condusă de maturi sau o companie de tineri condusă de tineri? „Când CGS a preluat firma mea, în 2006, mi-au sugerat să aduc mai mult «grey hair» în companie. În boardul firmei, la New York, media de vârstă era 45 - 50 de ani. Aici, media echipei de management era 27 - 30 de ani. Le-am sugerat să aibă încredere, echipa în cauză reuşise să pună România pe harta industriei de call-center, o industrie de mari dimensiuni. Acum media de vârstă este în jur de 35 de ani, la graniţa între generaţii. La nivel de middle management, media scade spre 30. Generaţia tânără înţelege mult mai bine, vorbesc aceeaşi limbă, pot relaţiona mai bine, comunică prin noile medii; în industria noastră cel puţin aş opta pentru tineri conduşi de tineri şi care cresc împreună. Nu neg experienţa seniorilor, de multe ori seniorii m-au împiedicat să iau decizii greşite. De multe ori tinerii sar ca arşi şi cred că mişcă lumea, ceea ce nu-i adevărat, în timp ce seniorul ia decizii la rece“, spune Vladimir Sterescu.

CARE VOR FI SCHIMBĂRILE PE PIAŢA MUNCII?

Anca Roşcăneanu, directorul general al brokerului de asigurări Gras Savoye, crede că schimbarea de generaţie în piaţa muncii va fi resimţită de toţi cei implicaţi şi atât angajatorii, cât şi angajaţii vor fi nevoiţi să se adapteze. Se vor remarca cei care vor şti să păstreze calităţile generaţiei căreia îi aparţin, respectiv să preia părţile bune de la celelalte generaţii. Vor reprezenta ţinte pentru un angajator, de pildă, un tânăr care poate fi răbdător şi conştiincios, dar şi un profesionist din generaţia de mijloc care acceptă schimbări cu uşurinţă, ba chiar îşi doreşte să înveţe tot timpul şi să se implice în proiecte noi. „În acelaşi timp este îngrijorător că întâlnim, pe parcursul proiectelor de recrutare, cazuri în care informaţiile din CV nu sunt organizate, sunt redactate cu greşeli gramaticale sau candidaţii confirmă participarea la interviu şi nu vin. Este neplăcut spre revoltător că una din trei persoane care acceptă să vină la interviu nu se prezintă şi nici nu comunică acest lucru. Astfel, se pierd resurse şi asemenea date pot conta la nivel de ţară în rapoartele pe care le citesc investitorii. Mai mult, în acest ritm piaţa muncii riscă să se confrunte cu un blocaj: angajatori care nu vor putea completa echipele şi tineri fără ocupaţie. Singura soluţie va fi cel mai probabil ca ambele părţi să se adapteze: angajatorii vor diversifica metodele de recrutare şi de motivare, iar angajaţii vor înţelege că, indiferent de nivelul profesional, reputaţia este importantă şi seriozitatea este un criteriu.“

Daniel Pleşa crede că imaginea societăţii de mâine depinde de viteza cu care Generaţia X îşi va da seama de diferenţa dintre a tolera, a accepta Generaţia Y aşa cum este ea, cu plusuri  şi minusuri, şi a o integra. „Peste 15 - 20 de ani societatea va fi mult mai descentralizată, o lume a start-up-urilor, a iniţiativelor de grupuri mărunte, o mişcare asemănătoare cu cea a triburilor - grupuri de indivizi cu un scop comun. Generaţia Y va intra atunci pe făgaş, va conduce o societate cu un grad de imprevizibilitate, dar mai prosperă economic şi mai conectată global. Corporatismul se va modifica, va fi mai puţin rigid, iar regulile vor fi mai relaxate, centrate pe individ, pe starea lui de bine, se va pleca de la ideea «ce vor oamenii ca să nu simtă că muncesc».“ I-am pomenit de presiunea acţionarilor şi de rolul companiilor de a face bani. Mi-a spus că Generaţia Y preferă un salariu mai mic, dacă scopul are însemnătate pentru ei ca persoane sau dacă face bine societăţii. „Companii ca Facebook, Google sau Adobe s-au prins de asta şi definesc foarte exact plusul de valoare pe care îl aduc în societate şi în acelaşi timp plusul de valoare adus individului ce lucrează la ei. Şi atunci banii sunt un efect al faptului că oamenii lucrează pentru un scop şi nu sunt un scop în sine. Este o schimbare de paradigmă care va avea efecte majore peste câţiva ani“, mi-a replicat.

Sociologul Alfred Bulai, cadru didactic la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, a făcut în urmă cu doi ani o cercetare proiectivă în care îi întreba pe studenţi cum se văd în viitor şi cât de mult cred că urmează să câştige. Rezultatul: în general, toţi care lucrau aveau aşteptări realiste şi răspundeau că vor avea aceleaşi venituri sau salarii, în uşoară creştere; ceilalţi aveau proiecţii aberant de mari, de multe sute de euro, fără legătură cu ce ştiu să facă şi cât pot să muncească.