GENERAŢIA CARE A DISPĂRUT DIN STATISTICI

Aici apare acea lipsă de pregătire de care vorbea Vladimir Sterescu şi pe care o confirmă şi Daniel Pleşa. „Nu suntem pregătiţi să-i absorbim, aşa că sunt de salutat iniţiativele firmelor cum este Continental care au anunţat că au deschis o şcoală pentru meserii. Nu faci floare cu o primăvară şi nu sunt multe firme de puterea Continental, care să facă aşa ceva. Şi noi ne implicăm în tot felul de programe sociale, dar trebuie ceva de anvergură. Ţara nu are nici măcar o strategie, până în 2020, care să stabilească, simplu, unde vrem să fim buni, ce şanse avem. Aşa că poate ar trebui, spun cu părere de rău, să-i lăsăm să se ducă în străinătate şi să lucreze, şi poate se vor şi întoarce. Acolo lucrează mult mai mult decât ar lucra aici, în condiţii poate mai dure, dar se vor întoarce cu know how. Nu există în prezent o nicio abordare a acestei situaţii din partea autorităţilor, tinerii au dispărut din multe statistici oficiale“, spune Sterescu.

De fapt nu e chiar aşa, statistici există, dar ele arată rău: în 2013, în Uniunea Europeană, 23,4% dintre tinerii sub 25 de ani erau şomeri, conform Eurostat, cea mai pesimistă cifră fiind de 58,3% în cazul tinerilor greci sau 55,5% pentru cei spanioli. În România şomajul în rândul tinerilor este de 23,6%, în Bulgaria 28,4%, iar în Ungaria 27,2%. Mai bine stau Germania, 7,9% sau Austria, cu 9,2%. 57,7% dintre tinerii europeni de 15 - 24 de ani erau, în 2013, inactivi; asta înseamnă 32,6 milioane de persoane. Sigur, în cele mai multe dintre cazuri inactivitatea înseamnă de fapt continuarea studiilor sau alte responsabilităţi sociale sau familiale, dar există totuşi 5,6 milioane de tineri europeni care îşi caută şi nu găsesc un loc de muncă, determinând presa şi observatorii sociali să vorbească de „generaţia pierdută“ a Europei.

Şi încă un amănunt: vorbim de Generaţia Y, de tinerii conectaţi, dependenţi de internet şi de social media, preocupaţi de carieră, dornici de afirmare. Dar Generaţia Y înseamnă şi tinerii care ratează examenul de bacalaureat şi rămân în grija părinţilor, dar şi cei care locuiesc la ţară, în zone sărace, lipsiţi de posibilitatea de a se întreţine la studii. O soluţie va trebui căutată şi pentru aceştia. Daniel Pleşa spune că aceşti tineri nu vor fi excluşi. „Puterea unei echipe este puterea celui mai slab din echipă. Salvarea nu va veni din mediul politic, ci din mici companii sau din ONG-uri. Statul va rămâne un grup din ce în ce mai mic, mai izolat. România nu va rămâne închisă, know how-ul din afară şi exemplele se vor constitui într-un factor de presiune pentru politic“, spune Pleşa.

CE SCHIMBĂRI A ADUS GENERAŢIA Y ÎN COMPANII?

Pe Vladimir Sterescu, de exemplu, Generaţia Y l-a făcut să îşi dea cravata jos. La cei 39 de ani ai săi Sterescu nu se simte departe de ei, dar renunţă la cravată pentru că a constatat că accesoriul stabilea un soi de barieră: într-o companie în care lumea se adresează direct şi se tutuieşte cravata impunea o adresare mai timidă, reverenţioasă.

Schimbările sunt enorme, spune Viorel Panaite, managing partner la Human Invest. „Actualul model de business, conexiunile internaţionale de calitate pe care le avem acum, nenumăraţii «avocaţi» din rândul tinerilor de la clienţii cu care lucrăm, câteva din proiectele şi serviciile companiei au apărut la recomandările şi insistenţele lor. Anul 2008, când funcţionam în baza unui model de business cu angajaţi, mi-a adus în faţă primele atitudini specifice acestei generaţii. Colegii tineri de atunci au început să conteste modul cum funcţiona compania, povesteau despre felul în care vedeau ei lucrurile şi ne spuneau că ei cred că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu modelul de business. Tot ei au provocat şi un workshop strategic, pe care l-am avut în decembrie 2008, la finalul căruia am decis ca în 3 ani Human Invest să devină o organizaţie virtuală. Am fost principalul oponent al acestei idei, dar realitatea anilor 2009 şi 2010 m-a făcut apoi să fiu principalul susţinător.“

Generaţia Y comunică altfel, nu are nevoie de întâlniri faţă în faţă, adaugă Vladimir Sterescu. Este prefectă pentru o lume globalizată. Nu are nevoie de birouri alăturate, este adaptată la locaţii multiple, la echipe globale, multiculturale. „Nu au probleme să lucreze cu americani, marocani, nemţi sau algerieni. O fac cu mare uşurinţă, au subiecte comune, cu ei putem clădi, general vorbind, afaceri globale şi o umanitate unică. Văd cu câtă uşurinţă ei fac lucruri pe care alţii nu le fac, pur şi simplu natural.“