Generaţia Y manifestă loialitate faţă de oamenii cu care interacţionează şi nu faţă de compania propriu-zisă şi încearcă să se obişnuiască cu regulile, spune Mihaela Păun, marketing communication director la Bitdefender. „Din acest motiv, vom asista probabil la schimbări semnificative în modul în care sunt structurate şi organizate companiile foarte mari pentru a se plia pe aşteptările generaţiilor viitoare.“

CUM SE VĂD EI? 

Daniel Pleşa este un tânăr de 23 de ani, înalt, cu o tunsoare modernă, cu voce fermă şi cu privire curată. A absolvit Economia la Timişoara, dar a venit la Bucureşti pentru că este pentru un an de zile la conducerea AIESEC, o organizaţie care urmăreşte dezvoltarea leadershipului tinerilor, prin programe profesionale, de genul internshipului în mari companii. Asociaţia mai derulează şi programe sociale, de voluntariat, mânuind cu totul circa 1.700 de tineri anual. Îl întreb despre clişee, sunt reale? Şi da, şi nu, îmi răspunde. „Generaţia Y fuge foarte mult de generalizare şi vrea să particularizeze. La nivel de experienţă pe care vrea să o aibă într-o companie, cât şi la nivelul echipei cu care lucrează, a vieţii pe care o duce sau, de ce nu?, a credinţei. Vrea să nu facă parte din masă“, îmi spune Daniel.

Pomeneşte o teorie despre ciclicitate şi de faptul că fiecare generaţie este oarecum contrară generaţiei dinainte. „Cei din Generaţia X lucrau câte 12 ore, aşa că au apărut dezechilibre în familie, iar copiii au fost nevoiţi să crească fie singuri, fie cu bunicii. Trebuia să îşi umple timpul cu ceva şi să primească atenţie şi afecţiune de undeva. Acum, ajunşi spre maturitate, tind să fie contrareactivi la ce li s-a întâmplat, să nu se scufunde în muncă, să acorde timp vieţii personale, familiei şi prietenilor, au nevoie de atenţie, afecţiune şi aprobare, pentru că nu au avut la momentul potrivit. Asta caută şi în companii, dar acestea sunt conduse preponderent de Generaţia X, şi de aici conflictul dintre generaţii.“

Cum timpul prelungit dedicat slujbei şi pasiunea pentru carieră fac parte din cele zece porunci ale corporatismului, îşi asumă cumva Generaţia Y rescrierea regulilor corporatiste? „Părinţii părinţilor noştri respingeau regulile, părinţii noştri le acceptau şi le considerau o formă de organizare de care au nevoie. Noi nu le respingem, dar le rescriem în favoarea noastră şi a scopurilor noastre“, îmi explică Daniel.

Aici trebuie să fac o paranteză şi să spun că Daniel îşi permite să fie un idealist, şi spun asta lipsit de orice sens peiorativ; tinereţea îi permite aşa ceva şi acesta este un lucru frumos. Dar personal nu cred în rescrierea regulilor corporatiste, având exemplul generaţiei hippie, care a renunţat la părul lung şi la pantalonii fistichii şi s-a adaptat rapid la turnuri de beton şi sticlă şi costume Armani; dar pot să admit modificarea, într-o oarecare măsură, a acestora. Condiţiile relaxate de muncă de la Google sunt binecunoscute, dar compania este în acelaşi timp o corporaţie, cu 54 de directori, printre care şi un Chief Culture Officer, o persoană numită special pentru a menţine cultura şi modul destins de lucru care a caracterizat compania la începuturi.

Daniel Pleşa mai observă un lucru interesant, că viaţa Generaţiei Y este tot mai mult definită de conceptul de social networking, „de la inflexiuni de limbă engleză până la multitasking şi faptul că suntem tot timpul conectaţi. Trebuie să privim, însă, în spatele cortinei, în sensul că, deşi oamenii par a fi mult mai conectaţi, distanţa reală dintre ei, ca oameni, este din ce în ce mai mare. Şi la fel este şi gap-ul de cunoştinţe. Ai zice că dacă avem Google şi cunoştinţele sunt la un click distanţă, oamenii vor fi mai în temă cu tot ce se întâmplă. Paradoxul este că nu ştiu cât ar trebui. Momentan situaţia nu este percepută drept gravă, dar o să afecteze şi mediul de afaceri, dar şi viaţa de zi cu zi“. Multinaţionalele, îmi spune Daniel, au structuri solide pentru pregătirea liderilor de mâine. Procter & Gamble, de exemplu, are un program solid de recrutare şi pregătire. În schimb companiile naţionale realizează abia acum schimbarea şi mai trebuie să treacă trei până la cinci ani până vor face ceva concret.