Primul sfat primit a fost sa incerce negocierea, de care partenerii "nici n-au vrut sa auda, ba chiar au incercat sa imi puna piedici si au intarziat sa-mi elibereze actele aferente incheierii colaborarii cu acordul partilor". Pana in luna august au durat discutiile, iar detaliile sunt demne de un scenariu de film - accesul i-a fost interzis in cladirea companiei, primea amenintari, iar cazul ei fusese facut public in interiorul companiei, angajatii fiind instiintati ca daca ii vor urma exemplul, vor avea parte de aceeasi soarta. Cei ce nu au mai suportat tensiunea si intarzierile salariale au plecat. Cei ce nu aveau o solutie de rezerva au fost nevoiti sa ramana in companie si sa accepte noul mers al lucrurilor.

Din august insa, intalnirile dintre V.P. si compania pentru care lucrase mai bine de un an au inceput sa aiba loc in interiorul salilor de tribunal, unde fiecare dintre parti a venit cu probe: fostul manager incerca sa arate ca a fost concediata in mod abuziv, iar compania ca, dimpotriva, colaborarea a incetat pe fundamente corecte si ca, de fapt, plata unor daune si compensatii ar fi un abuz.

Dupa mai multe intalniri in fata instantei, primii care au incercat impacarea au fost partenerii companiei date in judecata. "Am primit intr-o zi un telefon de la fostul meu sef, care ma ruga sa ne vedem. Mi-a propus 5.000 de euro ca sa renunt la proces. Am inceput sa rad si i-am spus ca atat ma costa doar avocatul si ca suma este ridicola, de vreme ce imi datoreaza de opt ori mai mult", povesteste V.P.

Drept urmare, procesul si-a continuat cursul si desi au trecut opt luni de cand se lupta oficial, V.P. spune ca e doar inceputul, dar ca, desi initial isi dorea o reconciliere, acum e dispusa sa mearga pana in panzele albe pentru a-si sustine cauza. Daca va castiga, angajatorul va fi nevoit sa ii faca reincadrarea in companie, adica sa o reangajeze, sa ii plateasca salariile compensatorii stabilite in instanta, salariile pentru perioada cand s-a desfasurat litigiul si, eventual, daune, toate cu dobanda.

Adica "foarte mult", dupa aprecierea lui V.P. Acum este insa mai mult o lupta de principiu, iar V.P. nu isi mai doreste intoarcerea in companie, ci doar banii ce i se cuvin, mai ales ca deja are propria afacere. In luna octombrie a cumparat franciza pentru o firma care ofera servicii in acelasi domeniu - recrutare de personal si executive search - si a devenit propriul sau sef. Are deja un portofoliu de zece clienti, iar lucrurile incep sa mearga. In acest moment, perspectiva revenirii la statutul de angajat nici macar nu-i mai trece prin minte, desi imediat dupa ce a plecat din firma a primit propuneri de angajare pe care le-a refuzat.

"A fost, poate si solutia de a evita sa mai trec inca o data prin ce-am trecut la fostul loc de munca, iar acum, ca angajator, ma simt mult mai libera si incerc sa invat din greselile trecutului si sa am atitudinea corecta fata de angajatii mei", afirma V.P.

Ca V.P. mai sunt zeci, poate chiar sute de manageri in Romania si mult mai multi angajati din posturi de executie care nu au avut curajul sau sustinerea pentru a-si da in judecata angajatorii. Pe forumurile cu tematica juridica, interventiile celor ce cauta un avocat se inmultesc de la zi la zi, cei mai multi invocand concedierea fara plata a cel putin un salariu compensatoriu, asa cum prevede Codul muncii.

"E jungla!" Asa descrie Iulian Patrascanu, managing partner in cadrul firmei de avocatura Fine Law, situatia din ultimul an de pe piata fortei de munca. Numai ca, spre deosebire de specialistii in resurse umane, Patrascanu nu se refera la faptul ca nu mai sunt locuri de munca si ca pentru cele existente concurenta este extrem de dura, ci la ce se intampla odata ce experienta la locul de munca se incheie brusc printr-o concediere. Adica la momentul cand apar conflictele de munca.