ANGAJATOR, NU ANGAJAT. „Este important ca sistemul de învăţământ să înveţe elevii că pot să îşi asigure existenţa şi ca angajatori, nu doar ca angajaţi, pentru că aşa li se creează mentalitatea de învingători şi pot astfel înţelege că depinde doar de ei să-şi construiască propriul drum în viaţă, fără a depinde de alţii şi de disponibilitatea acestora de a angaja sau de a disponibiliza la un moment dat. Pot astfel interacţiona cu un eventual terţ pe picior de egalitate, ca partener de afaceri, nu doar de pe relaţia de subordonat“, spune consultanul Dragoş Pătroi.

În momentul în care este angajat, chiar pe o poziţie de top management, un tânăr va depinde întotdeauna de ceea ce decide deţinătorul de capital, regulă valabilă şi în sectorul privat, şi în cel public, în care, de multe ori, factorul politic este hotărâtor. În schimb, pe cont propriu, depinde doar de sine şi de cât de performant este în ceea ce face. „La 24 de ani de la Revoluţia din 1989, cred că a sosit momentul ca tinerii să înţeleagă că bazele unei societăţi capitaliste moderne sunt modelate şi structurate de antreprenori, nu de angajaţi“, avertizează Pătroi.

Omul de afaceri Florin Talpeş admite că antreprenoriatul este motorul dezvoltării unei economii, deci normal ar fi ca o societate să stimuleze formarea şi realizarea antreprenorilor. „Primul stadiu, înainte de antreprenoriat, este capacitatea de a fi autonom: atunci când ai o problemă să nu te gândeşti imediat că şeful, guvernul sau divinitatea îţi vor rezolva problema, ci să începi imediat să te gândeşti la soluţii, să te dai peste cap să rezolvi problema“, spune creatorul antivirusului. După autonomie, un stadiu superior este capacitatea de a gândi critic, de a inova, de a găsi o soluţie unică, nouă, care aduce mai multă valoare decât soluţiile anterioare unei probleme. Iar un nivel superior sunt întreprinzătorii, cei care rezolvă probleme, nu doar pe ale lor, ci şi pe ale comunităţii, care aduc valoare comunităţii, care sunt capabili să inoveze şi să mobilizeze echipe de oameni care să reuşească în întreprinderea lor.

„Autonomie şi gândire critică ar trebui să aibă mai toţi românii, chiar dacă nu ajung întreprinzători. Or, ele se educă de mici. De aceea cred că sistemul de învăţământ trebuie în primul rând să educe autonomia şi creativitatea copiilor. Încă de la grădiniţă şi şcoala primară.“ În viziunea lui Talpeş, întreprinzătorii sunt principalul vector prin care se poate face educaţie antrepenorială. Clasele, şcolile ar trebui să invite întreprinzători locali, mai mari sau mai mici, care să explice tinerilor de ce întreprind, care e nevoia de piaţă pe care o adresează, care e modelul lor de business şi ce lecţii au învăţat din eşecuri: „Dacă antreprenorii români nu sunt chemaţi în şcoli, societatea se privează de dascălii care sunt cei mai potriviţi pentru a-i învăţa pe alţii antreprenoriatul“.

Ionuţ Sas, directorul departamentului de consultanţă fiscală din cadrul PwC România, ne trimite la un raport emis de Comisia Europeană, care relevă că ponderea angajaţilor în România în IMM-uri este de 67,2%, iar în Uniunea Europeană de 67,4%. „Dacă noi nu vom reuşi să susţinem dezvoltarea unui mediu de afaceri propice şi nu vom susţine dezvoltarea spiritului antreprenorial, riscăm să afectăm aceşti angajatori mici, dar extrem de importanţi la nivelul întregii economii“, atenţionează Sas. Criza financiară şi economică din ultimii ani a arătat că o economie sustenabilă trebuie să se bazeze şi pe forţele proprii, pe antreprenori şi pe afacerile de familie locale. De aici şi până la a crea bazele de reuşită pentru o cât mai mare parte din populaţia unei ţări, devine cu atât mai important ca sistemul educaţional să creeze premisele pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial.