La polul opus, solidaritatea altor natii este evidenta: francezii sau austriecii cumpara de la compatrioti, astfel incat “romanii se simt straini in propria lor tara”, spune Sucu. Expatii ce conduc societatile romanesti se solidarizeaza si se ajuta reciproc, constituie cluburi de manageri germani sau francezi, pe cand cei mai multi manageri romani se afla tot la conducerea unei companii cu capital strain si se comporta in consecinta.

Proprietarul Mobexpert da ca exemplu faptul ca Petrom, cea mai mare firma romaneasca, nu cumpara produse romanesti, ci se raporteaza la standardele austriece, preferand sa-si cumpere mobilier de la o firma din Austria. Argumentul este “modelul standard pentru birourile din toata lumea, indiferent ca pentru aceleasi produse ar cheltui in Romania mult mai putin”, subliniaza Sucu. In aceste conditii, este tot mai greu pentru o afacere romaneasca sa se dezvolte in propria tara, pentru ca tot mai multe companii judeca dupa gandirea grupurilor din care fac parte. Astfel, in prezent, “posibilitatea ca un tanar antreprenor roman sa dezvolte o afacere si sa aiba succes se ingusteaza pe zi ce trece si tinde catre zero”, apreciaza proprietarul Mobexpert.

O alta problema semnalata de el este ca in discutiile cu bancile, companiile romanesti nu mai vorbesc decat cu intermediari, pentru ca grupurile financiare cu care discuta nu iau decizia pe plan local, ci in strainatate. “Bucurestiul a devenit din acest punct de vedere un oras de provincie si e frustrant, dar nu putem decat sa ne adaptam”, mai spune Sucu. Dar aceasta situatie, insista el, “adanceste tot mai mult sentimentul de a te simti strain in propria tara”. Lipsa unei banci puternice cu capital local este considerata de multi oameni de afaceri un mare dezavantaj al Romaniei in acest moment. Din cele 43 de banci prezente pe piata romaneasca, doar doua - Banca Transilvania si Banca Carpatica - au capital privat romanesc, in timp ce alte doua (Eximbank si CEC) sunt detinute de stat.

Cele mai multe institutii financiare fac parte insa din grupuri straine, asa incat in cazul lor deciziile importante se iau la mii de kilometri distanta. In martie 2009, 86,5% din activele sistemului bancar erau detinute de institutii de credit cu capital strain, potrivit Bancii Nationale a Romaniei. Dintre cele doua banci private romanesti, doar Banca Transilvania a reusit sa se pozitioneze in topul primelor zece banci in functie de active, Carpatica plasandu-se in esalonul bancilor mici. Pe de alta parte, din toamna ar trebui sa inceapa sa functioneze o noua institutie bancara cu capital romanesc - Banca Comerciala Feroviara, detinuta de catre Valer Blidar, patronul Astra Vagoane Calatori. In contextul actual dificil, bancile romanesti se simt insa oricum defavorizate in fata strainilor; in primavara, de exemplu, cand guvernele straine pompau resurse financiare pentru a-si sustine grupurile bancare prezente in Est, bancherii romani vorbeau despre “o concurenta neloiala”, in lipsa unor programe similare din partea autoritatilor romane.

Mai recent, Guvernul a avut probleme in a obtine acordul Comisiei Europene pentru capitalizarea CEC, in numele unor reglementari privind protectia concurentei care cu greu s-ar aplica in economiile dezvoltate ale Uniunii. Dan Sucu tine insa sa precizeze ca “un antreprenor roman corect n-a cerut si nici n-a avut vreodata pretentia de a fi tratat preferential, de a avea ocazii mai bune decat strainii”; tot ce vrea un afacerist autohton este un tratament nediferentiat, “sa se poata lupta cu arme egale pe aceeasi piata”. Aceasta nu se intampla, de exemplu, in 1994-1995, cand companiile cu capital mixt au avut o serie de avantaje. Acum, lucrurile s-au rafinat si “provenienta capitalului este esentiala in comportamentul companiilor fata de alte firme, furnizoare de materii prime si de bunuri sau servicii”, sustine seful Mobexpert. In privinta costurilor de finantare, Dan Sucu nu face comentarii, din moment ce conditiile negociate intre companii si banci sunt secrete.