CÂT DE MULT E PREA MULT?

Putem trage concluzia, aşadar, că suprasolicitarea copiilor este un fenomen real. Cu toate acestea, niciunul dintre cei cu care am discutat nu a respins ideea că anumite activităţi sunt necesare, atât timp cât părinţii definesc în mod responsabil calendarul celor mici. Unde se trage însă linia între responsabil şi excesiv?

Primul lucru la care trebuie să fim atenţi este vârsta copilului, este de părere Ana Zidărescu, de la Centrul de Parenting. Apoi, tipul de activitate: îl solicită psihic, ori doar fizic? Aşa cum nu există o reţetă unică de succes în creşterea copilului, la fel nu există un număr maxim sau minim de ore pentru aceste activităţi extraşcolare. „Însă, dincolo de investiţia făcută de părinte în abonamente, echipamente, relaţii pentru a fi introdus la un antrenor sau meditator, ceea ce contează la finalul acestei zile şi peste cinci ani este ca toate aceste eforturi să merite. Pentru că un copil are nevoie şi de timp de joacă. Chiar dacă noi percem joaca drept o pierdere de timp, copilul de fapt învaţă. Iar un copil inteligent foloseşte joaca pentru a se dezvolta, inclusiv la anumite materii de şcoală”, explică Ana Zidărescu.

Ea spune că părinţii au responsabilitatea de a fi cei mai fini observatori ai copilului lor. „Această observaţie se face când este timp, iar copilul se dezvoltă natural. Copiii au nevoie de activităţi extraşcolare, tocmai pentru a experimenta, pentru a vedea dacă au aptitudini. Atunci când părintele alege aceste activităţi extraşcolare trebuie să ţină cont de vârsta copilului. Aud tot mai des de copii de clasa a III-a care fac pregătire pentru şcoală! Şi despre copii care merg la antrenamente pentru trei sporturi diferite.”

Psihologul Monica Bolocan spune că părinţii trebuie să ţină cont de interesele fiecărui copil atunci când fac alegeri pentru programul său de educaţie. „Să nu ignore semnalele de disconfort psihic sau fizic ale copilului şi să ia măsuri imediate. Un copil echilbrat este vesel, râde mult, aleargă mult, şi nu îi ajung 24 de ore pentru joacă! Părinţii pot afla toate aceste lucruri dacă cer preventiv sfatul unui psiholog specializat în dezvoltarea copilului, este mai bine să previi decât să repari!”

Ca exemplu, ea explică faptul că un copil în clasele I-IV ar trebui să aibă cele 4 ore de şcoală, plus maximum 30 minute pentru teme acasă, să doarmă la prânz şi să facă multă mişcare fizică în fiecare zi şi joacă la libera alegere alături de alţi copii. Părinţii pot introduce ca opţionale o oră suplimentară de limbi străine pe săptămână şi două ore de sport.

Părinţii îşi trimit copiii la foarte multe activităţi din motive diverse, pornind de la dorinţa de a asigura copiilor versatilitatea academică şi profesională, până la presiunea socială, arată reprezentanţii Road Language Center. Ei organizează, pe parcursul anului şcolar, cursuri de pregătire certificate Cambridge. „În ceea ce priveşte cursurile de pregătire pentru examene, principalul avantaj este familiarizarea cu cerinţele examenelor şi dezvoltarea unui mod de gândire structurat. De asemenea, la toate cursurile, copiii îşi dezvoltă abilităţiile de comunicare şi de lucru în echipă şi sunt introduşi în cultura britanică.”

Dar numărul de cursuri pe care un copil ar trebui să le urmeze depinde de mai mulţi factori, cei mai importanţi fiind vârsta şi capacitatea fizică şi mentală a acestuia, cred reprezentanţii centrului de limbi străine. Ei sunt de părere că părinţii ar trebui să se axeze pe descoperirea talentelor native ale copilului, „însă având în vedere că trăim într-o societate în continuă deschidere şi globalizare, învăţarea unei limbi străine joacă un rol primodial în integrarea ulterioară în societate a copilului, atât din punct de vedere personal cât şi profesional”.

Perioada de vacanţă de vară reprezintă o oportunitate utilă de a implica copiii în tot felul de programe creative şi distractive, care au până la urmă acelaşi scop, şi anume unul educativ, crede Cecilia Necula. „Am observat că mulţi părinţi reuşesc să îmbine armonios câte trei sau chiar patru activităţi din zone diverse: sport, muzică, ştiinţă, creaţie”, spune ea. „Dacă cel mic este elev în şcoala primară, programul îi permite să se implice într-o serie de astfel de programe. Dacă vorbim de copii de gimnaziu, situaţia se schimbă. Cursanţii noştri din clasele V-VIII nu-şi mai permit «luxul» de a participa la mai mult de două de astfel de activităţi. Dacă o fac, deja aici putem vorbi de un risc de supraaglomerare. Iar părinţii care încearcă să forţeze puţin nota, după un timp renunţă şi îşi reajustează programul”, comentează reprezentanta centrului educaţional Bufniţa din Tei.

E preferabil ca activităţile extraşcolare să fie introduse treptat, câte una, nu mai mult de două activităţi pe săptămână, explică Lucica Ştefănescu. La copiii şcolari, aceste activităţi trebuie să se desfăşoare mai frecvent în vacanţe sau în afara perioadelor cu teze, teste sau olimpiade. Ea încurajează părinţii să aleagă judicios aceste activităţi, să fie atenţi la gradul de satisfacţie al copilului şi dacă acesta are sau nu aptitudini pentru acea activitate. „Recomand practicarea unui sport – înot, tenis, volei – datorită beneficiului enorm prin aportul suplimentar de oxigen ce îmbogăţeşte activitatea cerebrală. De asemenea, sporturile de echipă învaţă copilul ce este colegiaritatea, spiritul de echipă, împărţirea sarcinilor şi îndatoririlor.”

Psihologul consideră obligatoriu ca părinţii să nu forţeze copilul să facă ceva ce nu doreşte şi să nu îl condiţioneze, fie material sau emoţional. „Recomand un sistem de educaţie bazat pe joc. O informaţie însoţită de un climat afectiv favorabil are mare valoare. De exemplu, putem învăţa un copil de grădiniţă despre animale mergând într-o excursie la o fermă, jucându-se cu animale, hrănindu-le, aflând astfel lucruri despre ele.”

Problema este una complexă, conchide Sorin Faur. „Copiii sunt adesea «prizonieri» între şcoală, părinţi, societate cu atracţiile şi himerele ei, prieteni şi nevoi de socializare, scopuri şi pasiuni personale. Când să le facă pe toate? Soluţia este să ştii ce vrei cu adevărat şi să prioritizezi în jurul acelui ceva şi atunci toate celelalte se clarfica şi se echilibrează.”

Kim Cernek sugerează că părinţii sunt primii şi cei mai importanţi profesori, chiar dacă tentaţia de a crede că cel mic trebuie să deprindă zilnic noi abilităţi. „Implicaţi-vă în cât mai multe activităţi alături de copil şi apoi înscrieţi-l la cursuri faţă de care manifestă interes”, mai spune Cernek, insistând pe idee că amintirile create alături de părinţi sunt mai valoroase decât orice ar putea copilul învăţa într-o clasă.

„Mi-ar plăcea să cred că principalul motiv este dorinţa fiecărui părinte de a-şi ajuta copilul în procesul descoperirii de sine”, mai spune Ana Chiorean. „Sunt însă convinsă că toate aceste activităţi sunt şi o gură de aer pentru nişte părinţi tot mai solicitaţi.”