“Ponderea in functie de importanta este: evolutia globala a pietelor financiare, care afecteaza direct situatia regionala (implicit a fluxurilor de capital) si apoi factorii interni (implicit efectul alegerilor)”, declara Gabriel Cretu, director al diviziei de retail banking a OTP, conchizand ca formula generata pe baza acestor ponderi este cea care va dicta volatilitatea si pretul. Mai departe, la nivel practic, acesti factori nici nu ajung de fapt sa aiba impactul maxim: erorile de politici ale Guvernului pot fi corijate prin coercitia obisnuita exercitata de FMI, e putin probabil ca o economie din UE lovita de criza globala ori grevata de dezechilibrele proprii sa fie lasata sa se descurce singura.

“Factorul politic poate aduce pe termen scurt volatilitate in piata valutara, dar apartenenta la UE da o importanta mai mare evolutiilor economice regionale”, comenteaza Luminita Runcan, directorul trezoreriei de la Banca Transilvania. In fine, cum sugera Cabat, BNR are motivatia si resursele sa impiedice o cadere a leului. Daca cele de mai sus lasa impresia unui soi de eventual complot prin care poate fi ascunsa realitatea economica atunci cand ea e neconvenabila politic, ne grabim sa precizam ca nu la asa ceva ne referim. In ultimul an, de fiecare data cand a venit vorba de riscurile sau problemele create de criza intr-una din economiile est-europene, n-a fost analist, bancher sau om de stat care sa nu se teama de impactul mai larg - asupra intregii zone, asupra intregii UE, asupra multinationalelor si a grupurilor financiare din regiune -, iar toate masurile ce s-au luat contra crizei in aceasta parte a lumii s-au luat coordonat, la nivel transnational (cum a fost, de pilda, intelegerea de la Viena privind sustinerea grupurilor bancare cu activitati in tarile din Est).

Cat despre ceea ce se intampla la noi, se intampla pur si simplu pentru ca Romania are avantajul, subliniat de nenumarate ori de guvernatorul Isarescu, al regimului de flotare controlata a cursului, care i-a permis bancii centrale o elasticitate specifica in politica monetara. De la inceputul crizei si pana acum, nu putine au fost vocile care au propus, ca solutie de stabilizare a cursului si a economiei fie adoptarea unilaterala a euro in tarile est-europene afectate de criza, cu ignorarea criteriilor de convergenta (inflatie, deficit fiscal, datorie publica in anumite limite), asa cum au procedat Muntenegrul sau Kosovo, fie aranjamente intermediare, de genul consiliului monetar, introdus in Bulgaria sau Letonia.

Ideea, sustinuta initial de niste experti ai FMI, si-a gasit adepti la noi inclusiv in randul unor oameni de afaceri de talia lui Dinu Patriciu. “La dimensiunile Romaniei, un asemenea aranjament ar fi nepotrivit. Noi nu suntem o tara cat un oras. Si cine poate spune ca Bulgariei ii este mai bine avand consiliu monetar?”, replica Radu Ghetea de la CEC Bank. Mihai Bogza observa ca nicio tara din regiune nu si-a schimbat regimul monetar pe parcursul actualei crize, “desi unele dintre cele care au consiliu monetar par sa aiba dificultati majore sa-l mentina”.

Dragos Cabat insista asupra faptului ca in ultimii 20 de ani, politicile fiscale din Romania au fost “cel putin nefericite” si ca nu vede cum tocmai acum s-ar putea schimba situatia, in conditii de deficit bugetar inalt, astfel incat o politica monetara flexibila, capabila sa contrabalanseze erorile de politica fiscala, e cu atat mai necesara. Georgiana Constantinescu de la Credit Europe se refera chiar la dezavantajul competitiv al unor tari ce au trecut deja la euro in conditii “legitime” - Slovacia si Slovenia, ale caror exporturi sunt afectate drastic de cursul euro.

“Gluma cu consiliul monetar este draguta”, comenteaza concis Florian Libocor de la BRD. In fine, dupa Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank, nu numai ca un curs flexibil e mai avantajos pe timp de criza decat unul fix, dar apartenenta la UE si obligatiile ce decurg de aici fac chiar inutila o astfel de discutie. Pana la momentul adoptarii euro, considera el, “probabil ca strategia actuala de tintire a inflatiei ramane varianta optima pentru politica monetara a BNR”.