„După patru ani petrecuţi în India, eu văd Europa ca pe o locaţie exotică. Şi România la fel. Acolo lucrurile sunt blocate oarecum, cel puţin aşa arată imaginea în presă, din punct de vedere politic, economic, şi, mai nou, graniţele par să fie şubrede“, spune Tudor Marchiş, care la 34 de ani are deja o experienţă de patru ani ca managing director la furnizorul de servicii Thermo Control Services and Expertise din Bangalore.

Conduce peste 1.000 de oameni care asigură întreţinerea a 60 de clădiri de birouri cu o suprafaţă totală construită de peste 2,5 milioane metri pătraţi. Acum încearcă să extindă firma pe care o conduce şi în Malaiezia şi Orientul Mijlociu. Spune că atunci când vine în ţara natală îi lipseşte India, chiar dacă acolo nu e raiul pe pământ.

Este greu de spus ce le-a plăcut şi ce nu, lui şi soţiei care l-a însoţit, dar au încercat să se adapteze la o nouă cultură şi filosofie de viaţă. „Dacă vrei să faci bani trebuie să-i înţelegi şi să te adaptezi.“ În Bangalore, un oraş cu opt milioane de locuitori şi trei limbi oficiale, românii se descurcă vorbind engleza. Nivelul de educaţie este scăzut, iar masele nu au acces la şcolarizare superioară sau la servicii medicale, asta pentru că într-o ţară în care câştigul mediu pe lună se plaseză în jurul a 100 de dolari, costul unei singure zile de spitalizare pleacă de la 150 de dolari.

Deşi poate vorbi despre India zile în şir, sumarizează că sunt posibilităţi enorme de creştere a afacerilor, dar că oraşele sunt murdare, apa este puţină, iar siguranţa este precară, putând fi atacaţi pe stradă nu doar femeile, ci şi bărbaţii; soţia sa iese din casă doar însoţită de şofer.

Bangalore este un oraş cunoscut drept Silicon Valley de India, iar parcul IT se întinde pe o suprafaţă de 18 hectare, cât 36 de terenuri de fotbal. Oraşul, cu peste 8 milioane de locuitori, are peste 10.000 de milionari în dolari. Parcul IT din Bangalore asigură o treime din exporturile IT ale Indiei, ţară cu un PIB de aproape 2.000 de miliarde de dolari şi creştere economică neîntreruptă în ultimele două decenii. Afacerea pe care o conduce a crescut de la 2 milioane de dolari în 2012 la peste 10 milioane de dolari, cu o marjă de profit de 15%. Singura piedică în extinderea afacerii este dificultatea de a angaja şi a păstra personalul.

„În Asia e de muncă mult şi bine, iar în Middle East fac consultanţă de energy management şi facility management. Încă nu am intrat pe piaţă cu forţă de muncă, din cauza cererii mari din India, pe care nu o putem acoperi din cauza lipsei forţei de muncă.“ Indienii nu sunt obişnuiţi cu un ritm susţinut de muncă, iar cei specializaţi pleacă din ţară, pentru a câştiga mai mult. „Fluctuaţia de personal e enormă, pierd 5% lunar şi angajez la fel, dar asta duce la pierderi calitative. Marea masă a populaţiei nu are o cultură a muncii şi doar o mică parte dintre femei lucrează“.

Românul a început să scrie o carte în domeniul în care este specializat, property management, şi plănuieşte să o publice în vara anul viitor. Cartea va sta şi la baza unor cursuri pe care le va organiza, în India, împreună cu Facultatea de Facility Management de la Viena. „Eu voi preda module în cadrul acestor cursuri şi cartea va fi şi suport de curs.“